Tema familiei

 ,,Amintiri din copilărie” de Ion Creangă

    În această operă de căpătâi a lui Ion Creangă ne este prezentată o familie tradițională a satului românesc din jurul anilor  1850.

     Familiile aveau viață grea din cauza condițiilor  în care se trăia pe atunci. Pentru a trăi munceau la câmp, creșteau animale și apoi vindeau produsele pe la târguri.

     Familia autorului  avea o poziție semnificativă în cadrul comunității, dar tatăl lui Nică, Ștefan a Petrei, stâlpul casei, om gospodar, protector și conservator, era mereu plecat la muncă pentru a  vinde lână.

     De cei opt copii se ocupa mama, o femeie simplă, harnică, isteață. Ea dorea o viață mai bună pentru copii și insistă pe lângă soțul ei să îi trimită la școală. Cu un bine dezvoltat simț educativ, mama știe când să aplice pedeapsa și când să fie duioasă cu copiii. Sunt cunoscute pedepsele pe care le-a aplicat, consemnarea greșelilor, scoaterea mâțelor de prin ocnițe sau privarea de haine când Nică se scăldă la râu în loc să aibă grijă de fratele mai mic.

    Lucrarea este o evocare emoționantă a acelor vremuri prin ochii de adult ai lui Ion Creangă.

,,Minunea ” de R.J. Palacio

    Familia Pulmann este alcătuită din cei doi părinți și doi copii, August  și Olivia. 

    Este o familie greu încercată, deoarece copilul mai mic s-a născut cu o teribilă diformitate facială care i-a obligat să îl protejeze de privirile și vorbele răutăcioase ale oamenilor și să îl educe acasă. Pentru asta, mama renunță la visul ei de a deveni profesor de desen și se ocupă de educația lui Auggie.

     Când ajunge de vârsta clasei a cincea, părinții iau decizia de a-l integra social într-o școală publică pentru a-l conecta cu realitatea înconjurătoare, dură, dar frumoasă. 

    Din acest moment încep provocările pentru familie, părinții suferă alături de copil când acesta este supus greutăților de integrare. Olivia suferă și ea pentru că se simte neglijată. Fiind la vârsta adolescenței, ea simte că nu mai poate să își îngreuneze părinții cu problemele ei și se maturizează în tăcere. 

    Finalul este fericit, familia este mândră de August care a primit premiul special al anului la școală pentru că a înduioșat cele mai multe inimi, mama șoptindu-i la ureche că este ,,o minune”. 

 ,, Hronicul și cântecul vârstelor” de Lucian Blaga

Opera are ca temă familia și evocarea nostalgică a copilăriei petrecute în casa părintească din Lancrăm. 

 Romanul presupune un îndelung proces de rememorare a evenimentelor principale din copilăria, adolescența și anii tinereții scriitorului.

 Romanul începe cu descrierea contextului în care Blaga și-a petrecut copilăria, de la familie și până la satul natal, Lancrăm. 

Blaga a fost mezinul unei familii cu nouă copii, ai căror nume începeau toate cu litera „L”: Letiția, Liviu, Leon, Lionel, Florin, Longin, Liciniu, Lelia, Lucian.

 Deși era cel mai mic dintre copii, Blaga a fost și cel mai receptiv. Până să realizeze extraordinara sa capacitate intelectuală, însă, familia a trecut prin spaima că micuțul ar fi fost mut. Aceasta se datora refuzului copilului de a rosti cuvinte până la patru ani. Îngrijorată, mama lui l-a dus la doctor, iar acesta a liniștit-o, insistând că nu era nimic în neregulă cu fiul ei. Blaga explică această întârziere prin faptul că, din timiditate și lipsă de încredere în sine, dorea să se reîntoarcă în pântecele protector al mamei, nefiind pregătit să înfrunte existența.

Cuvintele « mama » și « tata » sunt scrise cu literă majusculă sugerându-se astfel sentimentele de venerare, de respect, de admirație, mulțumindu-le pentru viața pe care i-au făcut-o drept dar.

Fiind mediul în care a învățat să vorbească și să gândească, lucrurile pe care și le amintește scriitorul au valoare simbolică. 

Descrierea casei părintești se face cu minuțiozitate. Casa, moștenire de la bunicul său, preot în sat, era o clădire veche, dar masivă. Sunt reprezentate curtea, grădina cu zarzavaturi, dispunerea camerelor.  Castanul din mijlocul curții este amintit ca un duh protector al casei. Camera dinainte era interzisă copiilor, acolo veghea ceasul adus de la Viena și mobila în stil burghez care evocau o epocă.

 Imaginea curții este întregită de priveliștea văzută în zare,de Munții Apuseni, dincolo de zare copilul credea că se află teritoriul zânelor, așa cum îi spunea mama în povești.

Lucrarea este una memorialistică  și prezintă viața autorului din copilărie până la plecarea la studii în Viena.