FIŞĂ DE LUCRU - Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului

 Identifică în textele următoare cuvinte formate prin derivare, compunere şi conversiune.

         1.

Urmând drumeagul şerpuitor, trecurăm de Poiana Mărului şi ne apropiam încetişor de masivul muntos Piatra Craiului. Se profilau limpede culmile pietroase pe un fundal albastru-verzui. Un râuleţ cu undele-i înspumate cobora harnic, stropind neîncetat pietrişul de pe mal. În acele zile, grupul nostru de liceeni de la Colegiul Naţional ,,Radu Negru” se aventura cu elan adolescentin într-o expediţie ecologică de marcare a locurilor de ocrotire pentru una dintre plantele tot mai rar întâlnite, floarea-de-colţ.

2.

Pe uşa întredeschisă a intrat un băieţel slăbut care ne-a privit binevoitor şi ne-a vorbit despre verdele viu al câmpiilor desenate de el.

3.

A fost odată un greieruş foarte harnic. Toată ziua muncea. De cântat nu cânta decât seara târziu, înainte să se culce, şi dimineaţa devreme, înaintea tuturor. Fiindcă trezea furnicile din somn, acestea îi vorbeau urât şi îi aruncau cu grăunţe în cap. Dar lui nu-i păsa. Pentru el era important să aibă un program şi să-şi facă bine treaba. Fiindcă doar atunci avea inima împăcată şi putea să cânte.

         4.

Toată nopticica nu închise ochii. Privighetoarea îşi făcuse de cap. Îl mai mângâie însa pe greier iubirea şi laudele care o multime de maica-domnului – gânganiile cele roşii stropite cu negru – i-o arătau. Lasă că-l căinau că nu putuse dormi, dar din semnele lor, greierul înţelesese că şi ele erau mirate de îndrazneala unei paseri venetice, care turbura liniştea băştinaşilor de neam. Greierului i se umflă inima în piept de mândrie, şi, în zori de zi, li se închina cu plecăciune, poftindu-le, în juru-i, să-l asculte.    

        5.

Încântată de frumuseţea soarelui, care se prevestea prin mănunchiurile lui de raze, totuşi avu puterea să se gândească, drumeaţa, că, privind şi minunându-se numai, nu câştiga nimic.

6.

Era Coretti, camaradul meu, acela cu flaneluţa cafenie şi cu căciuliţă de blană de pisică. Sărăcuţul, era asudat şi obosit de tot, căci ducea în spinare o sarcină de lemne.

         7.

Voi sunteţi familia mea! Acum un an trăia încă biata mea mamă: a murit şi ea. Am rămas singur! Vă am numai pe voi pe lumea aceasta! Nu mai am altă dragoste, alt gând, decât al vostru! Fiţi voi copiii mei!

8.

Primul, cel mai mare fecior, învăţă meşteşugul potcovitului, îngrijind de caii împăratului. Cel de-al doilea se făcu bărbier şi ajunse priceput în rasul multor bărbi simandicoase.

9.

-Iată şi norocul meu, spuse potcovarul.

Şi luând repede ciocanul în mâna dreapta şi în cealaltă mâna nişte caiele şi potcoave, se repezi în fugă spre caii de la caleaşca boierului şi cât ai număra până la trei, smulse potcoavele de la picioarele lor şi tot în galop bătu şi altele noi. Apoi, tare mulţumit de trebuşoara făcută, veni şi-l întrebă pe bătrân