Citește textele următoare și subliniază cuvintele care sunt formate prin derivare, compunere sau conversiune.
1. Drumeția în Piatra Craiului
Urmând drumeagul șerpuitor, trecurăm de Poiana Mărului și ne apropiam încetișor de masivul muntos Piatra Craiului. Se profilau limpede culmile pietroase pe un fundal albastru-verzui. Un râuleț cu undele-i înspumate cobora harnic, stropind neîncetat pietrișul de pe mal. În acele zile, grupul nostru de liceeni de la Colegiul Național „Radu Negru” se aventura cu elan adolescentin într-o expediție ecologică de marcare a locurilor de ocrotire pentru una dintre plantele tot mai rar întâlnite, floarea-de-colț.
2. Vizita băiețelului
Pe ușa întredeschisă a intrat un băiețel slăbuț care ne-a privit binevoitor și ne-a vorbit despre verdele viu al câmpiilor desenate de el.
3. Greierul harnic
A fost odată un greieruș foarte harnic. Toată ziua muncea. De cântat nu cânta decât seara târziu, înainte să se culce, și dimineața devreme, înaintea tuturor. Fiindcă trezea furnicile din somn, acestea îi vorbeau urât și îi aruncau cu grăunțe în cap. Dar lui nu-i păsa. Pentru el era important să aibă un program și să-și facă bine treaba. Doar atunci avea inima împăcată și putea să cânte.
Exercițiu practic
Scrie într-un tabel cu trei coloane cuvintele pe care le identifici:
- Derivare
- Compunere
- Conversiune
Exemple
Derivare: drumeagul
Compunere: floarea-de-colț
Conversiune: harnic
4.
Era Coretti, camaradul meu, acela cu flaneluța cafenie și cu căciuliță de blană de pisică. Sărăcuțul era asudat și obosit de tot, căci ducea în spinare o sarcină de lemne.
6.
Încântată de frumuseţea soarelui, care se prevestea prin mănunchiurile lui de raze, totuşi avu puterea să se gândească, drumeaţa, că, privind şi minunându-se numai, nu câştiga nimic.
7.
Voi sunteţi familia mea! Acum un an trăia încă biata mea mamă: a murit şi ea. Am rămas singur! Vă am numai pe voi pe lumea aceasta! Nu mai am altă dragoste, alt gând, decât al vostru! Fiţi voi copiii mei!
8.
Primul, cel mai mare fecior, învăţă meşteşugul potcovitului, îngrijind de caii împăratului. Cel de-al doilea se făcu bărbier şi ajunse priceput în rasul multor bărbi simandicoase.
9.
-Iată şi norocul meu, spuse potcovarul.
Şi luând repede ciocanul în mâna dreapta şi în cealaltă mâna nişte caiele şi potcoave, se repezi în fugă spre caii de la caleaşca boierului şi cât ai număra până la trei, smulse potcoavele de la picioarele lor şi tot în galop bătu şi altele noi. Apoi, tare mulţumit de trebuşoara făcută, veni şi-l întrebă pe bătrân
Vrei să exersezi mai mult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu