Cu emoție, îmi amintesc de o zi pe care am petrecut-o alături de colegii mei și de doamna dirigintă la Muzeul Antipa din București. Ideea a aparținut doamnei, iar noi ne-am bucurat din plin.
Când am ajuns, două porți uriașe, ferecate și o clădire gigantică ne îndemnau să pășim în interior pentru a-i cunoaște povestea. Pătrunși în interiorul muzeului, exponate precum fosile și obiecte vechi ne-au captat atenția.
În colectivul nostru se afla un băiat neastâmpărat, pe nume Alex. În timp ce ne plimbam prin toate galeriile, minunându-ne, Alex își băga nasul peste tot. Am văzut o vază foarte veche din lut și care era frumos decorată, însă colegul nostru, curios, a atins vaza cu mâna, cu toate că supraveghetorii i-au făcut semne că era interzis atingerea lucrurilor. Am văzut fosilele unui dinozaur foarte mare, care era foarte fascinant, iar minunatul Alex s-a gândit să urce pe postamentul unde se aflau pentru a le vedea de aproape. S-a sprijinit de o fosilă ca să se poată urca și, deodată, totul s-a dezechilibrat și a căzut, iar unele dintre piese s-au rupt. Cu toții am rămas muți, iar doamnei diriginte îi era jenă de fapta săvârșită de tânărul nostru.
În acel moment, a venit ghidul muzeului și a telefonat părinților lui Alex, pentru a-i chema la muzeu. Părinții lui au trebuit să plătească toate pagubele, iar colegul nostru neastâmpărat, de atunci, a devenit un sfânt.
A fost o zi cu final nefericit, care a pus o etichetă rușinoasă clasei noastre, însă educativă, deoarece am învățat că într-o vizită trebuie să fim liniștiți și
educați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu