Steaua fără nume
Mihail Sebastian
ACTUL I................................................................................................................................4
SCENA I ŞEFUL UN ŢĂRAN ........................................................................................................5
SCENA II ŞEFUL PRO FESORUL................................................................................................7
SCENA III ŞEFUL ICHIM ŢĂRANUL (la ghişeu) ................................................................12
SCENA IV ŞEFUL DOMNIŞOARA CUCU ..............................................................................15
SCENA V D-ra CUCU ELEVA .....................................................................................................18
SCENA VI D-ra CUCU ELEVA PROFESORUL ..................................................................20
SCENA VII D-ra CUCU PROFESORUL.....................................................................................23
SCENA VIII ŞEFUL ICHIM..........................................................................................................25
SCENA IX ŞEFUL PASCU ............................................................................................................26
SCENA X ŞEFUL PASCU PROFESORUL apoi D-ra CUCU..........................................28
SCENA XI ŞEFUL PROFESORUL .............................................................................................31
SCENA XII ŞEFUL - PROFESORUL - ICHIM............................................................................34
SCENA XIII PROFESORUL ŞEFUL CONDUCTORUL NECUNOSCUTA.............36
SCENA XIV ŞEFUL PROFESORUL NECUNOSCUTA....................................................42
ACTUL II...............................................................................................................................53
SCENA I PROFESORUL NECUNOSCUTA ............................................................................53
SCENA II PROFESORUL - D-ra CUCU - UDREA ....................................................................65
SCENA III PROFESORUL NECUNOSCUTA .........................................................................73
SCENA IV PROFESORUL NECUNOSCUTA UDREA .....................................................79
SCENA V NECUNOSCUTA PROFESORUL...........................................................................87
ACTUL III..............................................................................................................................96
SCENA I PROFESORUL MONA ................................................................................................96
SCENA II MONA ELEVA...........................................................................................................103
SCENA III ELEVA ŞEFUL GRIG..........................................................................................107
SCENA IV ŞEFUL GRIG.............................................................................................................109
SCENA V GRIG MONA ..............................................................................................................111
SCENA VI GRIG MONA PROFESORUL ...........................................................................120
SCENA VII GRIG MONA...........................................................................................................125
SCENA VIII GRIG MONA D-ra CUCU ...............................................................................129
SCENA IX MONA D-ra CUCU ..................................................................................................132
SCENA X MONA GRIG ..............................................................................................................134
SCENA XI MONA GRIG UDREA ........................................................................................136
SCENA XII MONA GRIG UDREA PROFESORUL .....................................................137
SCENA XIII MONA PROFESORUL........................................................................................137
SCENA XIV PROFESORUL UDREA ......................................................................................140
Piesa “Steaua fără nume” a fost prezentată pentru întâia oară în seara zilei de 1 Martie 1944 pe
scena teatrului Alhambra cu următoarea distribuţie în ordinea intrării în scenă:
ŞEFUL GĂRII Marcel Anghelescu
UN ŢĂRAN I. Şerbănescu
PROFESORUL Radu Beligan
ICHIM C. Iordănescu
D-RA CUCU Nora Piacentini
O ELEVĂ Nineta Gusti
PASCU N. Tomazoglu
CONDUCĂTORUL G. Basmagian
NECUNOSCUTA Maria Mohor
UDREA V. Brezianu
GRIG Mircea Şeptilici
DIRECŢIA DE SCENĂ Soare Z. Soare
DECORURI Mircea Şeptilici
ACTUL I
Gara mică în provincie. Biroul şefului de gară, care este în acelaşi timp “birou de mişcare,
telegraf”, “cassa de bilete”. In peretele din fund o fereastră dublă, iar mai la dreapta o uşe cu
geam şi uşa cu fereastra dă în spre peron. Se văd prin ferestrele afumate, peronul gării, doi stâlpi
de felinar, linia ferată, câteva vagoane de marfă, trase undeva mai departe pe o “linie moartă”.
Între fereastră şi uşe, fixată în perete, un orologiu mare, în fund, arătătoarele înţepenite în cadran,
arătând 3 şi 12 minute.
In peretele din stânga, o ferestruie mică, pătrată, de ghişeu, răspunzând de sigur în sala de
aşteptare, pe unde se cumpără şi se vizează biletele.
In restul încăperii, mobilă şi ustensile adecuate. Un aparat telegrafic, frâne, telefon etc. Pe pereţi
un mers al trenurilor şi diverse tabele şi avize ceferiste.
La ridicarea cortinei nu e nimeni în scenă. Telefonul sună, aparatul telegrafic bate, amândouă fără
răspuns, cine ştie de când.
Uşa dinspre peron larg deschisă. O locomotivă manevrează undeva pe o linie secundară gâfâind şi
suflând din greu. O voce se aude strigând somnoroasă, fereşte linia, fereşte linia. Un ţignal ascuţit, ca
un nechezat de mânz, sgomot de tampoane etc.
Între timp telegraful şi telefonul sună mereu.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
5
SCENA I
ŞEFUL UN ŢĂRAN
Intră şeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mână. Merge spre aparatul telegrafic. Se uită la banda
de hârtie, o rupe, şi pe urmă apasă pe mânerul aparatului telegrafic, care’ amuţeşte. Se îndreaptă
spre telefonul din perete, întoarce de câteva ori manivela, ridică receptorul.
ŞEFUL
Allo, allo… (Nu răspunde nimeni probabil. Acroşează De afară se aude un nou şuerat de locomotivă. Şeful
merge spre uşă şi din prag strigă, cu mâna pâlnie la gură, peste linie):
Ichim! Ichim! Să fii cu ochii în patru când o trece acceleratul. Vezi. de raţe şi de gâşte. Să nu-mi
calce vreuna, că te pui s’o mănânci… Ş’o plăteşti. (Işi scoate chipiul şi-l pune în cuier. Merge spre masa
telegrafului şi ia loc acolo şi citind încă odată banda ruptă adineaori din aparat. Pe uşe intră un ţăran).
ŢĂRANUL
Dacă nu vă e cu supărare…
ŞEFUL
(Sever): Ce pofteşti d-ta?
ŢĂRANUL
Un belet pentru…
ŞEFUL
Treci la cassa de bilete.
ŢĂRANUL
Păi io ziceam că…
ŞEFUL
Treci la cassa de bilete, n’auzi? (Se ridică de pe scaun şi vine spre uşă): Aici intrarea e oprită. Scrie şi pe
uşe. (Inchide uşa): Intrarea particularilor oprită. Strict oprită. (Ţăranul a rămas afară pe peron, în faţa
uşii ce i s’a închis în nas şi o clipă rămâne acolo, ca şi când ar silabisi avizul. Pe urmă trece spre stânga, spre faţa
ferestrei şi dispare. Şeful a revenit la birou. Abia s’a aşezat, că se şi aud ciocănituri în ferestruica din stânga. Şeful
ridică oblonul ghişeului, apare capul ţăranului).
ŞEFUL
Ce pofteşti d-ta?
ŢĂRANUL
Să-mi daţi un belet pentru…
ŞEFUL
(Scurt): Mai târziu. (Vrea să tragă în jos ferestruica).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
6
ŢĂRANUL
Nu-i aicea cassa de belete?
ŞEFUL
Aicea e. Dar nu e deschis.
ŢĂRANUL
Păi parcă ziceaţi…
ŞEFUL
N’auzi omule că nu s’a deschis.
ŢĂRANUL
Şi când se deschide?
ŞEFUL
Scrie afară. (Trage ferestruica pe jumătate, pe urmă citeşte un bilet lipit pe geamul ghişeului): “Cassa de bilete
se deschide jumătate oră înainte de sosirea trenului”.
ŢĂRANUL
(Introducându-şi capul pe sub ferestruică): Şi trenul când soseşte?
ŞEFUL
Scrie afară. (Trage definitiv oblonul ghişeului. Se aşează iar la birou. Pe peron se vede trecând prin faţa ferestrei
silueta profesorului, care, o secundă mai târziu apare în faţa uşii, parcă ezită puţin, ridică privirea spre probabil
orologiul peronului, se uită la ceasul lui de mânaşi pe urmă deschide uşa).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
7
SCENA II
ŞEFUL PRO FESORUL
Profesorul 30-32 ani. îmbrăcat curat, chiar îngrijit, dar modest.
PROFESORUL
Bună ziua.
ŞEFUL
(Cordial): Aaaa! Am onoarea, dom’ profesor. Lume nouă.
PROFESORUL
(Din prag): Voiam…
ŞEFUL
Intră, intră te rog.
PROFESORUL
Voiam… voiam numai să întreb… ceasul de afară de pe peron… merge înainte?
ŞEFUL
Uneori. Alteori rămâne în urmă.
PROFESORUL
Aşa gândeam şi eu… fiindcă…
ŞEFUL
(Arătându-i un scaun): Da ia poftim. Nu iei loc?
PROFESORUL
Nu, mulţumesc. Intrasem doar să văd cât e ceasul. (Se uită la orologiul din perete): 3 şi 12… Nu se
poate. (Se uită la ceasul lui de mână).
ŞEFUL
De ce? Cât e la al d-tale?
PROFESORUL
7 fără 20.
ŞEFUL
Păi aşa o fi. (Se duce spre orologiu şi întoarce cu degetul minutarele): Le mai aşez şi cu mâna… că dacă ar
fi să mă iau după ele…
PROFESORUL
Dar atunci… atunci d-ta nu ştii niciodată cât e ceasul.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
8
ŞEFUL
Ei asta-i… Cum să nu ştiu? Când trece 747 dinspre Câmpina, e 8. Când vine 115 dinspre Sinaia, e
8,20: când se încrucişează 63 cu 97, e 12 şi 5. Când vine d-ra Cucu, e 7. Şapte precis.
PROFESORUL
Şi dacă întârzie?
ŞEFUL
Cine? D-ra Cucu? N’o cunoşti.
PROFESORUL
Nu. Trenul. Cum ştii d-ta când întârzie trenul?
ŞEFUL
Dar ce zor am să ştiu? Pe mine mă găseşte totdeauna aici, la datorie.
PROFESORUL
Totuşi, bunăoară astăzi… Personalul… Vine la timp?
ŞEFUL
De ce? Pleci undeva? Aştepţi pe cineva?
PROFESORUL
Da… Aştept.
ŞEFUL
Pe cine?
PROFESORUL
Adică, de fapt nu aştept. I-am dat lui Pascu să-mi aducă ceva dela Bucureşti.
ŞEFUL
Care Pascu?…
PROFESORUL
Pascu… cu magazinul general, de pe uliţa veche.
ŞEFUL
A! Omul nostru. L-am văzut azi dimineaţă când a plecat.
PROFESORUL
(Parcă puţin neliniştit): Ai vorbit cu el? Ţi-a spus că se întoarce diseară?
ŞEFUL
N’am prea vorbit, că-mi era somn. Am fost azi noapte la Judecător la un poker. M’au lăsat lefter
al dracului, dar ştii lefter.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
9
PROFESORUL
Prin urmare n’ai vorbit cu Pascu?
ŞEFUL
Eu nu, dar nevastă-mea i-a dat nu ştiu ce, să-i cumpere dela Bucureşti, nişte panglici, nişte ace. Că
chiar îi ziceam: ce te sculaşi femee cu noaptea ‘n cap, să baţi capul omului.
PROFESORUL
(Preocupat, uitându-se la ceasul din perete şi pe urmă la al lui): Numai de n’ar întârzia.
ŞEFUL
Dar de ce? E o chestie importantă?
PROFESORUL
(Evasiv): Da… Vezi…
ŞEFUL
Fac prinsoare că iar e vorba de o carte.
PROFESORUL
(Ca şi cum s’ar scuza): Da…
ŞEFUL
(Dojenitor): Nu te mai laşi de cărţi dom’ Profesor.
PROFESORUL
E o carte mai… Cum să-ţi spun eu? mai rară, mai deosebită… O comandasem de mult din
străinătate… încă din astă iarnă. Credeam că nu mai vine, că nu se mai găseşte… Când ieri
dimineaţa mi-a venit înştiinţare dela Bucureşti, dela librari, că a sosit… Şi atunci am rugat pe
Pascu…
ŞEFUL
Şi n’ai avut răbdare să ţi-o aducă acasă. Venişi la gară să-i ieşi înainte.
PROFESORUL
O aştept de atâtea luni.
ŞEFUL
Patimă mare cărţile, dom’ Profesor. Da, da, patimă mare. Nu te mai saturi de ele. Uite, chiar azi
noapte, stăteam de vorbă cu judecătorul şi farmacistul. “Băiat bun Profesorul zicea Lascu
farmacistul dar are un cusur; toată ziua cu nasu ‘n cărţi”.
PROFESORUL
Exagerează.
ŞEFUL
Ba chiar aşa e. Nu te vede omul la cafenea, sau la grădină, sau la bodegă… Să mai iei o ţuiculiţă.
Să mai schimbi o vorbă. Să mai faci un pokeraş…
PROFRSORUL
Nu prea am timp.
ŞEFUL
Ei, bravo! îmi plăcuşi. Da’ noi, cum avem?… Cum zicea şi d-ra Cucu; dacă într’un târg ca al
nostru, noi intelectualii….
PROFESORUL
(S’a uitat din nou îngrijorat la ceasul lui apoi la cel din perete): D-le Şef! Eu cred că ceasul d-tale stă.
ŞEFUL
Dar de ce?
PROFESORUL
La mine acum e 7 fără 14.
ŞEFUL
Zău!… (Merge spre ceas şi pe urmă mişca limba cea mare a orologiului): Cum trece vremea domnule!
PROFESORUL
Mai e mult până vine personalul?
ŞEFUL
Mai e. Intâiu trece rapidul.
PROFESORUL
Care rapid?
ŞEFUL
Automotorul.
PROFESORUL
Aşa? Atunci… atunci am venit prea devreme. Mai am timp să mă duc şi să mă întorc.
ŞEFUL
Dar de ce să te duci? Mai bine stai aici să vezi cum trece rapidul, că e frumos.
PROFESORUL
Nu, nu, am treabă.
ŞEFUL
E plin de coconet şi de domnişori spilcuiţi. Se duc la Sinaia să joace la ruletă.
PROFESORUL
Steaua fără nume Mihail Sebastian
11
Las’că mă întorc. Mă ‘ntorc (Iese). Aproape în acelaş timp pe peron, dinspre stânga, se vede prin fereastra
Ichim, magazionerul, cu un cărucior ceferist. Profesorul şi Ichim se întâlnesc cam în dreptul uşii. Profesorul dispare
prin stânga, Ichim se opreşte în faţa uşii rămasă deschisă.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
12
SCENA III
ŞEFUL ICHIM ŢĂRANUL (la ghişeu)
ICHIM
(Din prag): Dom’ Şef! A zis cucoana să-mi daţi bani, că se duce la târguit.
ŞEFUL
Cât?
ICHIM
A zis că cinci sute.
ŞEFUL
500? (Deschide un sertar, se uită înăuntru şi pe urmă-l închide): Să lase pe mâine, că e zi ‘ntâi şi primim
leafa.
ICHIM
A zis c’acum… că dumneaei se duce în târg şi că mâine nu poate, că vine cucoana lu’ domnu
Lascu, în vizită.
ŞEFUL
Ei drăcie. (Deschide încă odată sertarul, se mai uită odată înăuntru, îl închide la loc): Ichim! N’ai tu nişte
bani mărunţi până mâine.
ICHIM
N’am, să trăiţi dom’ Şef. Că m’aţi pus eri de-am plătit raţa… aia de-a călcat-o acceleratul.
ŞEFUL
De, Ichim, ce să-ţi fac. Regulamentul. Regulamentul înainte de toate.
ICHIM
(Mormăind, mai mult pentru el): Şi barem s’o fi mâncat.
ŞEFUL
(S’a căutat prin buzunare, a mai deschis odată sertarul şi pe urmă, aducându-şi aminte, se duce spre ferestruica
ghişeului, ridică oblonul, scoate capul şi strigă): Ei! Nu e nimeni la bilete? S’a deschis cassa. (Işi trage capul
înapoi şi lasă jos oblonul): Ascultă, Ichim, parcă era unul adineaori, care voia să cumpere un bilet. Ia
vezi, unde a dispărut, (In momentul acesta se aud bătăi în ferestruică). Ba stai. parcă s’a întors. (Ridică din
nou oblonul): Ce vrei, omule?
ŢĂRANUL
(Introducându-şi capul): Păi să-mi daţi un belet.
ŞEFUL
Până unde?
Steaua fără nume Mihail Sebastian
13
ŢĂRANUL
Până la Jirovăţ. Câte parale face?
ŞEFUL
380 cu clasa 3-a. Ori vrei a doua?
ŢĂRANUL
Ba m’a ferit Dumnezeu. Cât ziceaţi?
ŞEFUL
380.
ICHIM
Dom’ Şef. Nu ajunge. 500 a zis cucoana.
ŞEFUL
Mai bine să-ţi dau un bilet pentru Imoasa. 509 lei. Ce să cauţi la Jirovăţ?
ŢĂRANUL
Păi am nişte opinci de vânzare. Şi am un cumătru la Jirovăţ de are prăvălie.
ŞEFUL
Da’ la Imoasa n’ai niciun cumătru?
ŢĂRANUL
Ba am şi acolo, că eu de felul meu.
ŞEFUL
(Tâindu-l scurt): Atunci să-ţi dau pentru Imoasa. (A şi scos un bilet din raftul cu cartoane, îl stampilează la
maşină, şi i-l dă): 509 lei.
ŢĂRANUL
509? Păi eu aveam treabă la Jirovăţ.
ŞEFUL
Nu-i nimic. Te dai jos la Jirovăţ, îţi faci treburile acolo şi p’ormă a doua zi te urci în tren şi mergi
mai departe, la Imoasa.
ŢĂRANUL
Da’ ce să fac la Imoasa?
ŞEFUL
Nu zici că ai un cumătru?
ŢĂRANUL
Ba am.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
14
ŞEFUL
Atunci ce mă mai ţii de vorbă. Scoate banii şi pleacă sănătos.
ŢĂRANUL
(Numărând banii): 400… 500… şi patru, şi şase şi 9…
ŞEFUL
(A luat banii şi aproape instantaneu a lăsat oblonul în jos): Dă-i cucoanei banii, Ichim.
ICHIM
Am înţeles, dom’ Şef. (Iese, îşi ia căruciorul şi dispare pe peron în dreapta. Se aud bătăi în oblonul ghişeului
Şeful ridică oblonul).
ŞEFUL
Ce mai e? Ce mai vrei?
ŢĂRANUL
Da’ dac’o fi să plec la Imoasa, trebue alţi bani?
ŞEFUL
Nu. II vizezi pe ăsta la gară.
ŢĂRANUL
Aha! Care vasăzică… (Şeful nu-l mai lasă să termine şi trage oblonul).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
15
SCENA IV
ŞEFUL DOMNIŞOARA CUCU
Telegraful bate. Şeful urmăreşte panglica hârtiei. Prin fereastra se vede trecând pe peron, dinspre
stânga, d-ra Cucu.
ŞEFUL
(Bătând în geam): Săru’mâna, d-ră Cucu.
D-ra CUCU
Bună ziua, domnu Ispas. (Trece prin faţa uşii spre dreapta, continuându-şi plimbarea pe peron).
ŞEFUL
(Se ridică dela masă, se apropie de orologiul din perete, muta minutarul la 7 fix): Cum trece vremea dom’le!
(Iese pe urmă în prag): Cald! Cald al dracului domnişoară Cucu. ‘
D-ra CUCU
Ba aici, la d-ta, la gară, parcă-i mai răcoare.
ŞEFUL
Aşi. Ţi se pare. Nici n’ai zice că suntem în Mai. S’a înserat şi uite ce zăpuşeală. Parc’am fi în Iulie.
D-ra CUCU
Dar ce-am auzit, d-le Ispas? Ţi-a călcat ieri rapidul un curcan?
ŞEFUL
Cum?
D-ra CUCU
Aşa mi-a spus azi dimineaţă, la şcoală, în cancelarie, M-me Voinea, de Ştiinţe Naturale. Zicea c’a
aflat bărbatu-său dela poştă, că-i spusese dirigintele…
ŞEFUL
Da’ de unde, d-ră Cucu? Mai întâi n’a fost rapidu. A fost acceleratul. Şi pe urmă nu era curcan.
Era raţă.
D-ra CUCU
Ia te uită cum exagerează lumea!
ŞEFUL
O raţă pestriţă, cu ciocul sur. A făcut-o nevastă-mea pe varză, azi la prânz. O minune!
D-ra CUCU
Da parcă tot a fost o chestie cu un curcan? Sau curcă era?
Steaua fără nume Mihail Sebastian
16
ŞEFUL
Ei! Acu trei săptămâni, după Rusalii. Pe aia o călcase un tren de marfă. (Toată această convorbire
a avut loc în fundul scenei, Şeful fiind în pragul uşei, iar d-ra Cucu pe peron, în faţa uşii).
D-ra CUCU
(Cu o mişcare bruscă de alarmă, intră în birou): O elevă!
ŞEFUL
O elevă?
D-ra CUCU
Mi se pare că e Zamfirescu. Zamfirescu dintr’a şasea.
ŞEFUL
Treci după uşe, să nu te vadă. Să n’o sperii.
D-ra CUCU
(Se trage pe lângă perete şi duce degetul la gură): Ssst!
ŞEFUL
Lasă-mă pe mine să văd. (Iese pe peron şi se uită în dreapta şi în stânga cu un aer de prefăcută indiferenţă. Pe
urmă se întoarce): Aşi. Ţi s’a părut. Nu e nimeni.
D-ra CUCU
Dac’o prind, o dau afară din şcoală.
ŞEFUL
Prea eşti aspră.
D-ra CUCU
(Ritos): O dau afară. Am spus de o mie de ori că nu e voie să vie la gară. Am pus şi afiş la
cancelarie. Ce e desmăţul ăsta? Una, două, hai la gară.
ŞEFUL
Ei! Le place şi lor că… e mai răcoare.
D-ra CUCU
Las’că ştiu eu ce le place. Le place să se sgâiască la ferestrele vagoanelor şi să-şi facă semne cu
bucureştenii. (Sună telefonul).
ŞEFUL
(Ridicând receptorul): Allo!… Da… linia întâia… Salut… (închide telefonul): Vine automotorul de
Sinaia. I-a dat drumul dela canton. (Ia din cuier chipiul şi-l pune pe cap).
D-ra CUCU
Automotorul ăsta e un scandal. De când l-au pus in circulaţie, nu mai am linişte în cursul
superior. Toate fetele şi-au pierdut capul.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
17
ŞEFUL
Şi nici măcar nu opreşte la noi. Ce-ar mai fi dac’ar opri?
D-ra CUCU
(Indignată): Să oprească? N’avem nevoie. Nu ne trebue.
ŞEFUL
Tren de lux, d-ră Cucu. Nu se uită el la noi.
D-ra CUCU
Tren de pierzanie. Plin de jucători de ruletă şi femei… uşoare.
ŞEFUL
Asta aşa zic eu. Miroase a parfum când trece.
D-ra CUCU
Nu ştiu a ce miroase, dar într’un oraş cum se cade n’ar trebui să se permită. Eu l-aşi pune să
treacă noaptea şi cu perdelele trase.
ŞEFUL
Ba eu drept să spun, îmi pare rău când îl văd aşa, numai cum îmi sboară prin ‘naintea ochilor… Şi
eu stau cu mâna la chipiu.
D-ra CUCU
(Reprobatoare): Stai cu mâna la chipiu?
ŞEFUL
Ce să fac ? Regulamentul!… (După o secundă, vindicativ): Nu dă Dumnezeu o iarnă cu zăpadă mare,
să se împotmolească p’aici pe la noi. I-aşi da pe toţi jos din tren şi le-aşi pune lopata în mână, să
cureţe linia.
D-ra CUCU
Aşa le-ar trebui.
ŞEFUL
Ehei! Câte d’astea am văzut eu… Eram de serviciu la Deduleşti, pe linia Făurei, acum vreo 20 de
ani. Linie inundabilă… Ei… şi ‘ntr’o toamnă, aşa cam prin Noemvrie… (se aude de departe un şuerat
ascuţit. Şeful se întrerupe): I-auzi-l că vine. (Iese pe peron. Sgomotul trenului se apropie. D-ra Cucu dă să iasă
şi ea pe peron, dar în prag tresare, a văzut ceva… face un pas înapoi şi scoţând numai vârful nasului afară,
rămâne într’o atitudine încordată de pândă. Un sgomot ritmat de roţi şi pistoane creşte, se apropie, devine
asurzitor: cu o iuţeală de fulger şi cu un ţipăt scurt de locomotivă, trece prin fund, trenul automotor. Prin fereastră
se vede din spate, şeful, salutând smirnă. Câteva secunde după trecerea monstrului, nicio mişcare. Se aude doar
sgomotul roţilor depărtându-se, şeful dispare din dreptul ferestrei spre stânga.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
18
SCENA V
D-ra CUCU ELEVA
D-ra CUCU
(Făcând un pas pe peron): Zamfirescu! (Formidabilă): Stai pe loc, Zamfirescu… Ia vino aici
domnişoară… Mai aproape! Mai aproape, n’auzi? (Prin fereastră se vede ivindu-se din stânga o fată de
şcoală în uniformă. Abia îndrăsneşte să se apropie de teribila d-ră Cucu, care a rămas în faţa uşii şi-i face semn
cu degetul): Prin urmare, de astea-mi eşti d-ta? Aici îţi faci d-ta veacul? La gară, ai? La gară!
ELEVA
(Pierdută): Domnişoară…
D-ra CUCU
Taci! (Din dreapta se iveşte Ichim împingând căruciorul lui ceferist. D-ra Cucu cu un gest scurt îi arată elevei uşa
biroului): Intră înăuntru… (Fata ezită): Intră înăuntru, n’auzi? (O împinge înăuntru. Intră şi ea, trage
uşa): Ce cauţi aici?
ELEVA
(Pe jumătate moartă): Dom’şoară vă rog.
D-ra CUCU
Taci! (Răspicat): Ce cauţi aici?
ELEVA
Dom’şoară vă rog…
D-ra CUCU
Taci! Nenorocito. Să n’aud o vorbă. Unde ti-e numărul?
ELEVA
(Inocentă şi speriată): Numărul?
D-ra CUCU
(Apucând-o de mâneca stângă a şorţului): Da, numărul. Te faci că nu ştii? Ce număr ai?
ELEVA
218.
D-ra CUCU
Şi unde e?
ELEVA
A… a… a căzut.
D-ra CUCU
Steaua fără nume Mihail Sebastian
19
L-ai prins în copci, Zamfirescu!
ELEVA
Dom’şoară vă rog.
D-ra CUCU
Taci! (Caută în buzunărelul de sus al şorţului şi scoate de sus un petec de stofă): L-ai prins în copci! Şi de
când porţi d-ta gamenul pe o ureche? Şi şorţul pe talie! (Cu fiecare cuvânt îi corectează ţinuta): Unde te
trezeşti? La bal?
Steaua fără nume Mihail Sebastian
20
SCENA VI
D-ra CUCU ELEVA PROFESORUL
PROFESORUL
(Deschide uşa, dă să intre, dar se opreşte în prag): Pardon. (Vrea să plece).
D-ra CUCU
Stai, stai, domnu Miroiu. Stai să vezi cu ochii d-tale.
PROFESORUL
(Intrând): S’a întâmplat ceva? Ce s’a întâmplat?
D-ra CUCU
Ce s’a întâmplat? Mă mai întrebi ce s’a întâmplat? (Cu un calm sdrobitor): Adineaori a trecut
automotorul şi am prins-o pe dumneaei (gest acuzator) pe peron.
PROFESORUL
(Blând): Chiar pe peron?
D-ra CUCU
(Sdrobitor): Chiar pe peron.
PROFESORUL
Poate… poate că n’a ştiut…
ELEVA
(O licărire de speranţă). Să vedeţi, domnule profesor.
D-ra CUCU
Taci! (către profesor). N’a ştiut? Cum n’a ştiut? (Către elevă): Cum n’ai ştiut, Zamfirescu? N’am pus
afiş la şcoală, negru pe alb? Nu l-ai copiat pe caiet de 75 de ori? Nu l-aţi învăţat pe dinafară în ora
de educaţie? (Schimbare de ton. Brusc. Poruncitor): Ce scrie în afiş, Zamfirescu?
ELEVA
(Ca o lecţie): “E interzis elevelor din cursul inferior şi mai ales din cursul superior…”.
D-ra CUCU
Mai ales!
ELEVA
…să se plimbe la gară ziua sau seara, dar mai ales…
D-ra CUQU
Mai ales?
Steaua fără nume Mihail Sebastian
21
ELEVA
…în orele când trece automotorul”.
D-ra CUCU
(Cruntă): Ei ?
PROFESORUL
(Mai slab, mai neconvins): Ei?
D-ra CUCU
Ce cauţi la gară, Zamfirescu?
ELEVA
Să vedeţi, dom’şoară.
D-ra CUCU
Taci!
PROFESORUL
Dac’o întrebi, las-o să răspundă.
D-ra CUCU
Ce să răspundă? Ce să răspundă? (Către elevă): Poftim, răspunde.
ELEVA
(Năucită): Ce să răspund?
D-ra CUCU
Ce cauţi aici? De ce ai venit?
ELEVA
Să vedeţi dom’şoară… Mama… Vreau să spun tata… Adică o mătuşă a mea… O scrisoare… Un
colet… da un colet…
PROFESORUL
(Ca sa pună capăt sbuciumului): Nu te mai osteni. Să-ţi spun eu de ce ai venit. Pentrucă-ţi place să vii
la gară. Iţi place să te uiţi când trec trenurile. (Omeneşte, simplu): Nu-i aşa?
ELEVA
(Isbucneşte în plâns).
D-ra CUCU
Plângi Zamfirescu. Plângi că ai de ce plânge. Ai să vezi tu mâine după conferinţă. Te dau afară.
ELEVA
(Intre lacrimi şi sughiţuri): Dom’şoară vă rog.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
22
D-ra CUCU
Taci! Şterge-ţi ochii. Pleacă. Du-te acasă. (Fata plângând face un pas spre uşă). Stai! Stai să nu te vadă
cineva. Ne mai faci de râsul târgului. (Iese pe peron şi se uită atent în dreapta şi ‘n stânga. O ia spre stânga,
pe lângă fereastră şi dispare câteva secunde).
PROFESORUL
(Care a rămas singur cu eleva): D-ră Zamfirescu, nu e poate momentul să ţi-o spun, dar teza d-tale pe
al treilea, la cosmografie, este… este mizerabilă… inadmisibilă. (Ca un dureros reproş personal): Se
poate, domnişoară, să spui d-ta, că Orion este o planetă? Că Jupiter este un satelit? Şi Cometa lui
Halley o stea căzătoare?
D-ra CUCU
(Întorcându-se): Nu e nimeni. Pleacă repede. Să te duci drept acasă. Ne socotim noi mâine
dimineaţă, Zamfirescu Eleonora. (Ii arată uşa cu un gest neiertător. Fata iese plângând mereu).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
23
SCENA VII
D-ra CUCU PROFESORUL
D-ra CUCU
Ai văzut d-le profesor de matematici?
PROFESORUL
(Timid): Am văzut.
D-ra CUCU
Ce desordine! Ce scandal! Când eu strig în conferinţă că se duce şcoala de râpă, d-ta taci.
PROFESORUL
D-ră Cucu.
D-ra CUCU
(Intransigentă): Nicio domnişoară Cucu. D-ta taci şi stai cu nasul în cărţi şi-ţi vezi de stelele şi
cometele d-tale.
PROFESORUL
(Timid, modest): Studiez.
D-ra CUCU
Studiezi?! De asta eşti d-ta profesor? Ca să studiezi?
PROFESORUL
Cred că da.
D-ra CUCU
Şi între timp elevii şi elevele îşi fac de cap. Ce desmăţ! Ce perversitate!
PROFESORUL
Perversitate ? Exagerezi.
D-ra CUCU
Exagerez? Poţi d-ta să-mi spui ce caută fata asta la gară?
PROFESORUL
(După o tăcere de o secundă, foarte serios): D-ră Cucu! D-ta ai fost vreodată la mare?
D-ra CUCU
Am fost la nămol, la Tekirghiol.
PROFESORUL
Nu la nămol. La mare ai fost?
Steaua fără nume Mihail Sebastian
24
D-ra CUCU
(Bănuitoare): Ce vrei să spui cu asta ?
PROFESORUL
Într’un târg de provincie ca al nostru… gara este… marea. Este portul, necunoscutul, depărtarea.
D-ra CUCU
(Plat): Ce depărtare ?
PROFESORUL
Este dorul de a pleca, de a fugi.
D-ra CUCU
De a pleca? De ce să pleci? Unde să pleci?
PROFESORUL
In altă parte. In altă lume.
D-ra CUCU
(Severa): Domnule Profesor, dacă astea sunt lecţiile pe care d-ta le dai elevelor, în orele d-tale,
atunci să-mi dai voie să-ţi spun.., dă-mi voie să-ţi spun… (Se aude un şuerat de locomotivă şi un sgomot
de tren).
ŞEFUL
(Apărând o secundă în prag): Personalul. Vine personalul.
PROFESORUL
(Cu o tresărire de emoţie): Vine. (Iese precipitat).
D-ra CUCU
(Singură în scenă): Auzi d-ta. Necunoscutul? Depărtarea. (Iese si ea pe peron).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
25
SCENA VIII
ŞEFUL ICHIM
Din stânga, fund, intră pufăind în gară, mai puţin formidabil ca automotorul, trenul personal.
Locomotiva trece şi dispare în dreapta, într’un ritm descrescând, până se opreşte. Prin fereastra şi
geamul uşii, se vede un vagon sau două. Mişcare pe peron. Ichim, care trece cu căruciorul.
Ţăranul care aleargă să-şi găsească vagonul. Se aude vocea lui “Unde e glasa tria?”. Paşi şi voci
nedistincte. Vocea profesorului. “Domnu Pascu”! “Nu l-ai văzut pe d-1 Pascu?”. Sgomot de
tampoane. Un şuerat. Trenul se pune din nou în mişcare, încet, greoiu, pe urmă din ce în ce mai
repede.
ŞEFUL
(Din prag, în timp ce ultimele vagoane trec şi dispar): II terminarăm şi pe ăsta, Ichim.
ICHIM
II terminarăm, dom’ şef.
ŞEFUL
Să mai treacă şi acceleratul de Braşov şi am scăpat.
ICHIM
Adevărat. (Ichim dispare spre stânga, şeful intră în birou, îşi scoate chipiul, îl pune în cuiu, pe peron oarecare
forfoteală continuă, siluete de călători cari se îndreaptă spre ieşire, spre stânga).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
26
SCENA IX
ŞEFUL PASCU
PASCU
(Încărcat de valize, oprindu-se în prag): Salutare domnu şef.
ŞEFUL
Bine-ai venit domnu Pascu.
PASCU
Cucoana-i aici?
ŞEFUL
E în târg. Adineori a plecat.
PASCU
Aveam o vorbă cu dumneaei. I-am adus tot ce mi-a spus.
ŞEFUL
Intră, intră.
(Pascu-şi lasă o parte din valize afară şi intră înăuntru cu una singură).
PASCU
Ia să vedem (deschizând valiza). Numai să găsesc. C’am avut atâtea…
ŞEFUL
Ce se mai aude în Capitală?
PASCU
Cald. Cald al dracului.
ŞEFUL
De! Nu-i ca aici, ca la noi.
PASCU
Ce tot stai să vorbeşti! Aici e raiu. Raiul pe pământ. (Scoate din valiză un pachet).
ŞEFUL
Asta e pachetu nevesti-mi?
PASCU
Nu, nu. E al lui domnul Miroiu, profesorul.
ŞEFUL
Steaua fără nume Mihail Sebastian
27
Că bine zici. (Iese în prag, se uită în dreapta şi în stânga pe peron): Dom’ Profesor! Dom’ Profesor! Ia,
vezi, Ichime, unde-i domnu Miroiu. Că era adineaori pe-aici. (Către Pascu, reintrând): Te aştepta.
PASCU
(Tainic): Dom’le Şef! Ce crezi d-ta că e în pachetul ăsta?
ŞEFUL
Păi ce să fie? O carte.
PASCU
Carte, carte! dar ce fel de carte? (Misterios): Ştii câţi bani costă? 22 de mii de lei.
ŞEFUL
Câţi?
PASCU
22 de mii.
ŞEFUL
Fugi d’acolo. Nu se poate.
PASCU
Pe ochii mei. (Explicând repede): A fost profesorul aseară la mine şi mi-a numărat în mână 22 de
mii de o mie… 22.
ŞEFUL
(Îngrijorat): Dar ce carte să fie?
PASCU
Păi ştiu eu? Cum mi-a dat-o librarul din Bucureşti, aşa i-am adus-o, mi-era şi frică, zău. Auzi d-ta?
22 de mii.
ŞEFUL
22 de mii!
Steaua fără nume Mihail Sebastian
28
SCENA X
ŞEFUL PASCU PROFESORUL apoi D-ra CUCU
PROFESORUL
(Vine grabnic din stânga, pe peron, trece prin faţa ferestrei, intră): Domnu Pascu. Aici erai? Credeam că
n’ai venit?
PASCU
Se poate, dom’ Profesor?
PROFESORUL
Te-am căutat pe peron, afară, la trăsuri.
PASCU
Învălmăşeală mare.
PROFESORUL
(Încet îngrijorat): Ai adus?
PASCU
(Întinzându-i pachetul): Poftim.
PROFESORUL
(Luând pachetul, rămâne o secundă nemişcat). Mulţumesc… Da… Mulţumesc… (Se uită la pachet, pe
urmă la cei doi. Pe urmă trecând spre stânga, aproape de fereastră, la lumină, desface repede pachetul şi scoate de
acolo un volum mare, pe care-l râsfoeşte cu înfrigurare, ca şi cum ar căuta o anumită pagină, un anumit lucru.
Şeful şi Pascu schimbă priviri intrigate).
PASCU
(Scoţând din validă un alt pachet): Uite şi pachetul cucoanei d-tale, dom’ Şef. L-am învelit în hârtie albastră, să nu le ‘ncurc.
ŞEFUL
Bravo! Să trăeşti. îmi pare rău că nu e nevastă-mea aici, că te opream la masă. Avem o raţă pe
varză o minune! A rămas dela prânz.
PASCU
Las-o pe altădată, că acuma sunt grăbit. Nu vezi câte bagaje am?
ŞEFUL
(Ieşind în prag): Ichime! Ichime! Ia pune mâna pe geamandanul lui domnu Pascu şi du-l la trăsură.
(Ichim vine din stânga, ia geamandanele lăsate pe peron în faţa uşii şi dispare tot în stânga. In acel timp, din
dreapta, pe peron, apare d-ra Cucu.)
PASCU
Steaua fără nume Mihail Sebastian
29
Săru’ mâna d-ră Cucu. Să pofteşti mâine la magazin. Am adus noutăţi.
D-ra CUCU
Nu mai calc în magazinul d-tale. Ai vândut fetelor dintr’a opta ruj de buze.
PASCU
Păi de! domnişoară Cucu. Eu sunt magazin general. Vând de toate şi la toată lumea.
D-ra CUCU
Las’ că discut eu cazul d-tale. (Ameninţătoare): In conferinţă!
PASCU
Îmi pare rău. Eu sunt magazin general… Vă salut. Mă duc… dom’ Profesor Miroiu? Nu veniţi în
târg? Vă duc cu trăsura.
PROFESORUL
(Cufundat în lectură, o clipă nu aude nimic. Pe urmă abia tresare, parcă l-ar fi strigat cineva din somn): Cum?
(Privire vagă, năucită, apoi se reîntoarce la cartea lui).
PASCU
(Schimbă o nouă privire nedumerită cu şeful şi ridică din umeri): 22 de mii.
ŞEFUL
22.
PASCU
Am plecat. M’am dus. Vă salut.
ŞEFUL
Salutare, dom’ Pascu, salutare. (Pascu pleacă prin stânga).
D-ra CUCU
Mă duc şi eu. Dar am o rugăminte, domnule Ispas.
ŞEFUL
La ordin.
D-ra CUCU
Dacă vezi o elevă de-a noastră, ia-i numărul.
ŞEFUL
II iau. Dar nu mai stai la acceleratul de Sinaia?
D-ra CUCU
Nu că e târziu. Şi uite, se întunecă. (Intr’adevăr, de câteva clipe lumina a început să scadă): Domnule
Miroiu. Mergi în oraş? (Profesorul nu aude. E absorbit de lectură).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
30
ŞEFUL
(Încet): D-ră Cucu! Ştii d-ta ce carte citeşte profesorul?
D-ra CUCU
De unde să ştiu? (Cu dispreţ): O carte de-ale lui.
ŞEFUL
Ştii cât costă? Ştii câţi bani a dat pe ea? (Tăcere pentru a-şi pregăti lovitura). 22 de mii de lei.
D-ra CUCU
(Speriată): Nu mai spune.
ŞEFUL
Pe ochii mei (Repede, explicaţiuni): Mi-a spus Pascu că el i-a adus-o dela Bucureşti, 22 de mii. 22 de
hârtii de câte o mie.
D-ra CUCU
E nebun.
ŞEFUL
Nu e lucru curat.
D-ra CUCU
(Făcând un pas): Stai că-l întreb.
ŞEFUL
(Oprind-o): Nu. Lasă-mă pe mine. Îl descos eu. Cu binişorul.
D-ra CUCU
22 de mii! Ce-o să fie mâine în cancelarie.
ŞEFUL
In cancelarie? Ce-o să fie în tot târgul!
D-ra CUCU
Eu nu mai stau. Nu, nu mai stau. La revedere, domnu Ispas… (O ia repede spre stânga): 22 de mii…
(Trece prin faţă ferestrelor, dispare.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
31
SCENA XI
ŞEFUL PROFESORUL
Profesorul a rămas lângă fereastră cu totul cufundat în carte. Nu aude nimic, nu vede pe nimeni.
Lumina a scăzut şi mai mult. Şeful îl priveşte în tăcere câteva secunde, pe urmă se apropie de el.
ŞEFUL
(Încet, cum ar trezi pe cineva din somn, îl bate pe umăr): Dom’ Profesor? Să-ţi aprind lampa.
PROFESORUL
(Tresărind, năuc): Cum?
ŞEFUL
Zic, să-ţi aprind lampa. S’a întunecat.
PROFESORUL
Nu, că mă duc.
ŞEFUL
Dar de ce? Stai aici liniştit.
PROFESORUL
(Strângând în mâini cartea, cu oarecare nelinişte): Am de lucru… Am de citit…
ŞEFUL
Tocmai d’asta zic şi eu. Iţi aprind lampa… şi nu te turbură nimeni. (Aprinzând o lampă de petrol, cu
abat-jour depe birou): Mergem împreună mai târziu… Te duc eu în oraş. Ei, ia şezi… şezi.
PROFESORUL
(Puţin năucit, ezită… parcă ar pleca, dar cercul galben de lumină al lămpii îl atrage, deschide cartea din nou, o
răsfoeste înfrigurat).
ŞEFUL
(Se îndreaptă spre uşă şi strigă din prag): Ichim! vezi de lampioane. Şi aprinde felinarul pe peron…
Acuma pică acceleratul şi ne găseşte cu felinarul stins… (Reintră, se apropie de profesor şi se uită peste
umărul lui în carte): Frumoasă carte, dom’ Profesor?
PROFESORUL
(Tresărind): Cum?
ŞEFUL
Zic, frumoasă cartea pe care-o ceteşti?
PROFESORUL
(Evasiv): O carte veche.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
32
ŞEFUL
De! Cărţile ca vinul. Cu cât îs mai vechi, cu atât îs mai ale dracului… Aveam şi eu una mai de
mult, cu poze. Tu! ce poze!… A d-tale are poze?
PROFESORUL
Da. Adică nu… Nişte planşe, nişte hărţi.
ŞEFUL
(Schimbare de ton): Dorn’ Profesor! Să nu te superi că te‘ntreb. E adevărat?
PROFESORUL
Ce?
ŞEFUL
22.000 ai dat pe ea?
PROFESORUL
De unde ştii?
ŞEFUL
Păi dacă n’oi şti eu, cine să ştie? Nu stau toată ziua aici la gară? 22?
PROFESORUL
(Simplu): Da.
ŞEFUL
Păi nu e mult?
PROFESORUL
Este… dar… ce era să fac ? Aveam nevoie de ea…
ŞEFUL
Ce-o să spue lumea în târg?
PROFESORUL
Ce să spue?
ŞEFUL
Păi de! 22 de mii sunt bani. Şi, ca omu, te întrebi? de unde?
PROFESORUL
Am strâns. Economii, lecţii particulare… de ani de zile aştept… (Puţin jenat) şi m’am şi
împrumutat.
ŞEFUL
(Dojenitor): Păi vezi!
Steaua fără nume Mihail Sebastian
33
PROFESORUL
Dar mâine e întâiu… iau leafa dela liceu… şi plătesc.
ŞEFUL
Patimă mare, dom’ Profesor… (Cu alt ton): Da barem face? Ce scrie în ea? Despre ce e vorba?
PROFESORUL
(Bănuitor, se ridică): E târziu… Mă duc.
ŞEFUL
Aşteaptă, frate, că mergem împreună. Numai să treacă acceleratul şi închid prăvălia.
PROFESORUL
Închizi ?
ŞEFUL
Adică, vorba vine. Până la noapte, la 11,35 nu mai am niciun tren. Şi pe urmă-mi ţine locul
Antoniu, impiegatul.
(Între timp lumina a scăzut mult. Peronul aproape nu se mai vede prin fereastră. Se desluşeşte totuşi umbra lui
Ichim, care apare din stânga, cu un baston de lampagiu fi se opreşte în fata felinarului).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
34
SCENA XII
ŞEFUL - PROFESORUL - ICHIM
ŞEFUL
(Ieşind în prag): Ichim! Ai şters lampa?
ICHIM
(Pe peron aprinzând lampa): Şters.
ŞEFUL
Gaz e destul? Te-ai uitat bine?
ICHIM
E plină dom’ Şef, că numai eri am turnat. Tocmai bine arde nană dimineaţa.
ŞEFUL
Raţele le-ai închis?
ICHIM
Închis.
ŞEFUL
Le-ai numărat. Nu lipseşte niciuna?
ICHIM
Lipseşte aia de-aţi mâncat-o dv. la prânz… Şi am plătit-o eu.
ŞEFUL
(Trecând peste aceasta chestiune penibilă): Bine, bine… (Un şuerat depărtat de tren).
ICHIM
I-auzi-l cum şueră. I-a dat drumul dela canton.
ŞEFUL
(Reintră în birou, îşi ia chipiul din cui): Vine acceleratul, dom’ Profesor.
PROFESORUL
(Care din nou se cufundase în cartea lui): Cum?
ŞEFUL
Zic, vine acceleratul.
PROFESORUL
(Preocupat de cu totul alte lucrări): Domle Şef, n’ai cumva o lupă?
ŞEFUL
O lupă? Da de ce?
PROFESORUL
Îmi trebue mie.
ŞEFUL
N’am. De unde să am?
PROFESORUL
Dar o bucată de hârtie.
ŞEFUL
Câtă vrei. Poftim (Ii dă de pe masă o foaie de hârtie): Eu mă duc să primesc acceleratul şi mă ‘ntorc.
PROFESORUL
Stă mult?
ŞEFUL
Aşi! Nu urcă nimeni, nu coboară nimeni… Mă şi ‘ntreb de ce mai opreşte. (Iese pe peron şi trage uşa
după el. Profesorul rămâne la masă, aplecat peste carte. Din când în când îşi duce mâna dreaptă la ochi şi se uită
în carte, ca prinţi un ochean. Din când în când notează cu febrilitate ceva pe hârtie.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
36
SCENA XIII
PROFESORUL ŞEFUL CONDUCTORUL NECUNOSCUTA
Sgomot de tren se apropie mereu mai puternic. Şuerat ascuţit de locomotivă, roţi, tampoane etc.
Prin geamul uşii şi prin fereastră se vede cum intră în gară, dela dreapta la stânga (în sens invers
decât cele două trenuri precedente), trenul accelerat. Ochiul roşu al locomotivei dispare repede
spre stânga. Vagoane cu ferestre luminate defilează în viteză descrescândă până ce trenul se
opreşte. Un sgomot de tampoane ciocnite şi pe urmă câteva secunde de tăcere completă. Se aud
apoi paşi grăbiţi pe peron. Cineva deschide uşa. E conductorul trenului.
CONDUCTORUL
(Din prag): Domnu Şef! Domnu Şef! (Profesorul tresare, ridică capul).
ŞEFUL
(De pe peron, trecând prin faţa ferestrei): Aicia sunt. Ce s’a întâmplat?
CONDUCTORUL
(A dispărut din prag. Vocile vin din semiobscuritatea peronului): Un călător fără bilet. Nu vrea să
plătească. Nu vrea să se legitimeze.
ŞEFUL
Unde e?
CONDUCTORUL
Daţi-vă jos, coniţă. Daţi-vă jos.
ŞEFUL
Poftiţi aici la lumină… (Din întunericul peronului se desprinde brusc o arătare albă. E o femee tânără, în
rochie albă de seară, cu braţele albe, foarte decoltată. O poşetă într’o mână, un voal albastru în cealaltă. Profesorul
tresare. Pentru prima oară ridică cu adevărat ochii în carte. Privire încremenită).
NECUNOSCUTA
(Intrând): Ce vreţi cu mine? De ce m’aţi dat jos din tren?
ŞEFUL
(Intrând după ea): Dv. aveţi bilet ?
CONDUCTORUL
N’are.
ŞEFUL
(Erarhic, superior): Lasă-mă domnule să întreb. (Către călătoare): Aveţi bilet?
NECUNOSCUTA
N’am.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
37
ŞEFUL
Atunci trebue să plătiţi.
NECUNOSCUTA
Ce?
ŞEFUL
Biletul.
CONDUCTORUL
Şi amenda.
ŞEFUL
Sigur. Şi amenda.
NECUNOSCUTA
Am plătit.
ŞEFUL
Cum?
NECUNOSCUTA
Da. Am plătit.
ŞEFUL
Cui.
NECUNOSCUTA
Dumnealui
ŞEFUL
(Conductorului): Auzi, domle ce spune; că a plătit.
CONDUCTORUL
Vorbă să fie. Uitaţi-vă ce mi-a dat. (Ii întinde şefului câteva fise rotunde).
ŞEFUL
(Cercetându-le): Ce e asta? (Citind): “Cazinoul din Sinaia” “Bun pentru lei douăzeci. Bun pentru lei o
sută, bun pentru lei douăzeci”. (Nedumerit): Ce sunt astea ?
NECUNOSCUTA
Fise dela Cazinou… Am uitat să le schimb… în grabă… Sunt dela ruletă…
ŞEFUL
Şi cu asta vrei d-ta să călătoreşti?
Steaua fără nume Mihail Sebastian
38
NECUNOSCUTA
E tot ce am. Nu sunt bune?
ŞEFUL
Ia ascultă doamnă, îţi atrag atenţia că aici te afli într’un birou public. Eu n’am timp. Trenul nu
aşteaptă. Plăteşti sau nu.
PROFESORUL
(Timid, făcând un pas): Dacă n’are cu ce…
ŞEFUL
Dacă n’are cu ce, să stea acasă. (Către Conductor): In ce clasă ai găsit-o domle?
CONDUCTORUL
Întâia. Se închisese singură într’un compartiment si nu voia să lase pe nimeni înăuntru.
NECUNOSCUTA
(Simplu): Mă durea capul.
ŞEFUL
Poftim! Umblă cu clasa întâia, o doare capul şi n’are bilet. (Către Conductor): Urcă-te domle în tren
şi dă-i drumul. Dumneaei rămâne aici.
NECUNOSCUTA
Unde aici?
ŞEFUL
Aici, în gară.
NECUNOSCUTA
Nici nu mă gândesc.
ŞEFUL
Doamnă!…
NECUNOSCUTA
(Către Conductor, tăindu-i drumul): Să nu faci un pas: fără mine nu pleci.
CONDUCTORUL
(Scoţându-şi ceasul din buzunar): Am patru minute întârziere, coniţă. Nu mai pot să stau. Eu sunt
accelerat.
NECUNOSCUTA
Fără mine nu pleci. M’auzi? (Cu o mişcare bruscă se aşează în faţa uşii drept în prag): Nimeni nu iese de
aici fără mine.
PROFESORUL
Steaua fără nume Mihail Sebastian
39
(Timid, ca si cum ar vrea să se disculpe, dar să şi protesteze împotriva acestei sechestrări): Doamnă… eu… eu
nu sunt…
NECUNOSCUTA
Ce nu eşti? Ce nu eşti? Nu v’ar fi ruşine. Trei bărbaţi şi o singură femee. Mă daţi jos din tren în
plină noapte, în plin câmp.
ŞEFUL
(Jignit): Daţi-mi voie. Aici nu e câmp.
NECUNOSCUTA
In plină pădure. Ce vreţi dela mine? Banii? Viaţa?
CONDUCTORUL
(Încet către Şef): E nebună.
NECUNOSCUTA
(Exasperată, strigând): Ce vreţi? Ce vreţi?
PROFESORUL
Doamnă…
CONDUCTORUL
Coniţă…
ŞEFUL
Lasă-mă pe mine şi la primul moment şterge-o… (Către necunoscută): Doamnă! Ne-aţi înţeles
greşit. Noi n’avem de gând să vă oprim aici. Că ce să facem cu dv. aici?
NECUNOSCUTA
Atunci de ce m’aţi dat jos din tren?
ŞEFUL
Pentru o formalitate.
NECUNOSCUTA
Frumoasă formalitate!
ŞEFUL
Ce vreţi. Datoria… Regulamentul! Trebue să facem un proces-verbal.
NECUNOSCUTA
(Speriată, bănuitoare): Proces! Mie ? Proces!
ŞEFUL
Verbal. Numai aşa de formă. Scriem pe hârtie cum s’au petrecut lucrurile, semnaţi şi gata.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
40
NECUNOSCUTA
(Mereu bănuitoare): Şi pe urmă?
ŞEFUL
Pe urmă plecaţi.
NECUNOSCUTA
Cu trenul sta?
ŞEFUL
Sigur. Vă aşteaptă.
NECUNOSCUTA
(După o secundă de îndoială, în care timp i-a privit pe toţi trei bărbaţi): Atunci, atunci să semnez mai
repede. Unde?
ŞEFUL
Poftiţi aici, la masă… (Ii oferă un scaun. Femeea mereu cu aceeaşi expresie de prudenţă, de teamă, de nelinişte,
se deslipeşte de uşă şi vine spre locul indicat. Şeful face semn cu mâna conductorului să iasă.
PROFESORUL
(Care abia acum înţelege stratagema, vrea să protestele): Domnule Şef… Nu se poate…
ŞEFUL
(Încet, energic): Domnule Profesor, d-ta să nu te amesteci. Astea-s chestii de serviciu. (Conductorul
iese tiptil, neobservat): Luaţi loc! Aici!
PROFESORUL
(Va s’o prevină): Doamnă! Doamnă!
ŞEFUL
(Împiedecându-l): Să vă dau o hârtie şi un toc. Să redactăm… şi pe urmă să semnaţi…
NECUNOSCUTA
Semnez orice… dar mai repede.
ŞEFUL
Numai decât… Numai decât…
(Trenul a pornit între timp. In prima clipă femeea nu fi-a dat seama. Se aude fueratul locomotivei).
NECUNOSCUTA
(Tresărind):Ce e asta? (Sgomotui roţilor fi al tampoanelor se accentuează. Femeea se ridică brusc în picioare, cu o
mişcare de spaimă, aleargă spre uşă cu un ţipăt): Ce e asta? (In prag se opreşte o secundă, privind buimăcită
vagoanele luminate, care defilează spre stânga din ce în ce mai repede. Se rupe din această scurtă încremenire şi
aleargă pe peron după tren. Rochia ei albă se vede trecând prin faţa ferestrei. Ultimul vagon se vede de asemenea
prin fereastră, dispărând. Se aude de-afară strigătul ei disperat): Opreşte… Opreşte… (Un nou şuerat de
locomotivă îi acoperă vocea).
Steaua fără nume Mihail Sebastian
41
Steaua fără nume Mihail Sebastian
42
SCENA XIV
ŞEFUL PROFESORUL NECUNOSCUTA
Câteva secunde de nemişcare. Se mai aude doar sgomotul trenului depărtându-se. Pe urmă rochia
albă se vede trecând pe peron prin faţa ferestrei dela stânga spre dreapta. Cu o expresie de
oboseală, de tristeţe, de disperare, femeia apare în prag.
NECUNOSCUTA
(Uitându-se buimăcită la cei doi bărbaţi şi pe urmă fixându-l pe şef, fără violenţă): Canalie!
ŞEFUL
(Ridică din umeri): De! Doamnă.
NECUNOSCUTA
(Mai mult pentru ea): A plecat…
ŞEFUL
N’am ce face. Datoria. Regulamentul.
NECUNOSCUTA
(E sfârşită de oboseală, intră înăuntru, face câţiva paşi, cade pe scaun): A plecat…
ŞEFUL
(Instruind afacerea): Numele dv. Doamnă.
NECUNOSCUTA
(Ridică spre el o privire nedumerită, absentă)
ŞEFUL
Trebue să încheiem procesul-verbal. Numele, domiciliul, vârsta, profesiunea.
NECUNOSCUTA
(Nu răspunde, n’a auzit, nu vede).
ŞEFUL
(După o pauză): Faceţi rău că nu răspundeţi. Eu proces-verbal trebue să închei. Mă obligă
regulamentul şi dacă nu răspundeţi, voiu fi silit să m’adresez poliţiei. (Cu intenţie): Avem poliţie
aici, măcar că suntem în câmp, cum ziceaţi adineaori.
PROFESORUL
(Se aproprie de ea mişcat): De ce nu răspundeţi? Doamnă? Cum vă cheamă?
NECUNOSCUTA
Lasă-mă. Lăsaţi-mă.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
43
PROFESORUL
Cum vă cheamă? De unde veniţi?
NECUNOSCUTA
Lăsaţi-mă’ţi, spun. Sunt obosită.
PROFESORUL
Poate aveţi un act. O legitimaţie.
NECUNOSCUTA
(Întinzându-i poşeta cu un gest de nesfârşită oboseală): Nu ştiu. Caută. Vezi şi d-ta ce găseşti.
PROFESORUL
(In poşeta, face un pas spre rampă, urmat de şef deschide caută, scoate unul câte unul diverse obiecte, pe care k dă
şefului să le ţină): O sticluţă cu parfum…
ŞEFUL
(Mirosind în aer): Miroase grozav.
PROFESORUL
O batistă… un ruj de buze… O tabacheră cu două ţigări…
ŞEFUL
(Mirosind ţigările): Ţigări străine.
PROFESORUL
(A golit poşeta): Asta e tot.
ŞEFUL
Niciun act?
PROFESORUL
Niciunul.
ŞEFUL
Nicio hârtie?
PROFESORUL
Nimic.
ŞEFUL
(După un moment de reflecţii): Eu îl anunţ pe Dincă, comisarul. Aici nu e lucru curat.
PROFESORUL
Steaua fără nume Mihail Sebastian
44
(Întorcându-se spre necunoscuta care a rămas pe scaun în aceeaşi stare de prostaţie): Doamnă, vă rog… In
propriul dv. interes, vă rog mult, faceţi un efort… răspundeţi… Aduceţi-vă aminte… Cine
sunteţi? De unde veniţi? Unde vă duceţi?
NECUNOSCUTA
(Ridică ochii spre el, îl priveşte absentă, se ridică în picioare): Mă duc… (Cu bruscă hotărîre porneşte spre uşă):
Mi duc să mă omor. Mă arunc pe linie. (Iese repede, dispare, în întunerec).
PROFESORUL
(Turburat): Doamnă!
ŞEFUL
E nebună rău.
PROFESORUL
Se întâmplă o nenorocire. Trebue s’o salvăm.
ŞEFUL
Fii liniştit. Nu e niciun tren la ora asta.
PROFESORUL
(A ieşit pe peron): Doamnă! Doamnă! (Se întoarce) Nu ştiu unde e. E prea întunerec. N’o văd.
ŞEFUL
Nu te mai frământa dom’ Profesor. Nu-ţi spun că nu i niciun tren? (Strigând din prag): Ichime!
Ichime! Vezi că e o femee pe linie.
VOCEA LUI ICHIM
(Din depărtare): Fereşte linia, fereşte linia.
ŞEFUL
(Adulmecând aerul): Şi miroase, domnule, a parfum de mi-a umplut toată gara. Să vie nevastă-mea
acum, atâta-mi trebue… (Cu alt ton după o secundă): E din lumea mare. Te-ai uitat la ea.
PROFESORUL
(Cu emoţie): E frumoasă.
ŞEFUL
Te-ai uitat ce rochie are? Braţele goale, gâtul gol, spatele gol. Pe jumătate desbrăcată.
PROFESORUL
E foarte frumoasă… (Plin de nelinişte): Numai de nu s’ar omorî…
ŞEFUL
Deocamdată nu poate că n’are tren. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întâmple una ca asta.
Nu putea domle s’o dea jos la Câmpina sau la Breaza!
Steaua fără nume Mihail Sebastian
45
PROFESORUL
Dumneata eşti de vină. Trebuia s’o laşi să plece.
ŞEFUL
Nu puteam domle Profesor. Se opune regulamentul. (Iritat): Şi pe urmă, adică ce?... Pentru că
miroase a parfum, pentrucă vine dela Sinaia, pentrucă umblă desbrăcată şi pentrucă joacă la
ruletă, să-şi bată joc de calea ferată şi de gara mea?
PROFESORUL Şi dacă se omoară?
ŞEFUL
Bocluc mare. Anchetă, rapoarte. Mă dă la gazetă. După 23 de ani de carieră.
VOCEA LUI ICHIM
(Mai de aproape): Fereşte linia.
ŞEFUL
(Ieşind repede în prag): Ai găsit-o Ichim!
VOCEA LUI ICHIM
Aicia-i dom’ Şef.
ŞEFUL
Ce face?
VOCEA LUI ICHIM
Stă pe linie Si trage din ţigare.
PROFESORUL
(Iese repede îngrijorat): Doamnă!… (Dispare în întunerec).
ŞEFUL
(Din prag): Coniţă!… Doamnă! Veniţi aici la lumină. Degeaba staţi pe linie. Până la 11,35 nu e
niciun iun să vă calce.
NECUNOSCUTA
(Se reîntoarce, urmată de profesor): Ce vreţi cu mine? De ce m’aţi chemat? De ce nu mă lăsaţi în pace.
PROFESORUL
Doamnă… noi vă vrem binele.
NECUNOSCUT
Am văzut.
PROFESORUL
Afară e răcoare, e umed, s’ar putea să răciţi, sunteţi îmbrăcată aşa de… aşa de subţire…
Steaua fără nume Mihail Sebastian
46
NECUNOSCUTA
(Işi strânge umerii, înfiorată): Mi-e frig.
PROFESORUL
Vedeţi.
ŞEFUL
Nu e mai bine aici? Aveţi scaun, aveţi lampă. Mai stăm de vorbă şi ne trecem vremea.
NECUNOSCUTA
(Cu un gest de oboseală, de indiferenţă): La urma urmelor… (Se aşează pe scaun).
ŞEFUL
Aşa… (După o secundă): Prin urmare, pe dv. cum vă cheamă?
NECUNOSCUTA
(Repede): Iar începi?
PROFESORUL
Doamnă, înţelegeţi… Vă implor să înţelegeţi… dacă întrebăm, dacă insistăm, e pentrucă vrem să
vă venim într’ajutor.
NECUNOSCUTA
N’am nevoie.
PROFESORUL
Sunteţi enervată. Înţeleg. Nu vreţi să ne răspundeţi. Şi asta înţeleg. Uite: nu vă mai punem nicio
întrebare.
ŞEFUL
Zău, şi procesul-verbal cum îl scriu?
PROFESORUL
(Scurt): Dă-l încolo de proces-verbal. (Către necunoscută): Nu vă mai punem nicio întrebare. Dar
îngăduiţi-ne măcar să ghicim… Dv. probabil veniţi dela Sinaia.
NECUNOSCUTA
Probabil.
PROFESORUL
Si probabil vă duceţi la Bucureşti
NECUNOSCUTA
Probabil.
PROFESORUL
Steaua fără nume Mihail Sebastian
47
Ei bine, ori la Bucureşti, ori la Sinaia, trebue să aveţi pe cineva… o rudă, un prieten… cineva pe
care să-l anunţăm de situaţia în care vă aflaţi.
NECUNOSCUTA
(Ideea i se pare bună): Crezi?
PROFESORUL
Sigur. Daţi-ne o adresă, un nume, o indicaţie.
NECUNOSCUTA
Crezi că s’ar putea?
ŞEFUL
De ce să nu se poată? Dăm o telegramă. Sau poate… (arătând telefonul din perete): Chemăm la
telefon.
NECUNOSCUTA
Telefon?
PROFESORUL
Evident.
NECUNOSCUTA
Bine… atunci,,. Atunci chemaţi Sinaia. La hotel Palace… sau… dacă nu e acolo… la Cazinou.
ŞEFUL
(Mergând spre telefon): De cine trebue să întreb?
NECUNOSCUTA
De… (S’a răsgândit brusc): Nu. Nu pot. Nu vreau. Mai bine mă omor. Mai bine mă arunc înaintea
trenului.
ŞEFUL
Nu v’am spus că nu e niciun tren până la 11,35?
NECUNOSCUTA
11,35? Bine. Aştept. Am să mă omor La 11,35.
PROFESORUL
Dar de ce să vă omorîţi?
ŞEFUL
Si de ce tocmai aici? Nu e păcat? Sunt şi eu un om cu familie, cu greutăţi. Vreţi să mă băgaţi în
bucluc. Anchetă, rapoarte.
PROFESORUL
(Cu elan, cu emoţie); Doamnă!…
Steaua fără nume Mihail Sebastian
48
ŞEFUL
Uite, sunt slujbaş sărac, dar vă dau eu din buzunarul meu un bilet până la Câmpina şi acolo faceţi
ce ştiţi. Gară mare, linii multe.
PROFESORUL
Doamnă, treziţi-vă, desmeticiţi-vă. Alungaţi gândul i ca absurd, sunteţi tânără, sunteţi frumoasă.
NECUNOSCUTA
Serios? Aţi observat?
PROFESORUL
Trebue să trăiţi.
NECUNOSCUTA
(Uitându-se de jur-împrejur): Unde? Aici?
PROFESORUL
Veţi pleca. Trebue să plecaţi
NECUNOSCUTA
Dacă trebue, de ce m’aţi dat jos din tren.
ŞEFUL
Fiindcă n’aveaţi bilet.
PROFESORUL
Vă vom da noi bilet.
ŞEFUL
Care noi?
PROFESORUL
Eu.
ŞEFUL
Ai bani?
PROFESORUL
(Încurcat): Acuma nu. Dar mâine dimineaţă iau leafa.
NECUNOSCUTA
Mâine dimineaţă? Nu aştept până mâine dimineaţă. Aici în câmp.
ŞEFUL
(Jignit): Cum în câmp, Doamnă? Cum în câmp? Daţi-mi voie? Sunteţi într’un oraş.
Steaua fără nume Mihail Sebastian
49
NECUNOSCUTA
Ce oraş?
ŞEFUL
Îmi pare rău. Comună urbană. Judecătorie, spital…
PROFESORUL
Liceu…
ŞEFUL
8.000 de locuitori.
PROFESORUL
(Cu puţină amărăciune): 8.245 la ultimul recensământ.
ŞEFUL
Şi încă pe mine nu mă numărase, că eram la Bucureşti după treburi în ziua aia.
NECUNOSCUTA
8.245 de locuitori. (Către Şef): Cu d-ta 8.246. (Gânditoare): Dacă rămân aici în noaptea asta vom fi
8.247. (După o clipă): E un hotel?
ŞEFUL
Se poate să nu fie? Hotelul Monopol, în centru.
NECUNOSCUTA
Dar n’am bani.
PROFESORUL
Asta n’ar fi nimic. II plătim mâine, dar n’aveţi acte.
ŞEFUL
Adevărat. Şi fără acte nu se poate. (Către Profesor): Ce-ar fi s’o ducem la spital? Zicem că a avut un
accident.
NECUNOSCUTA
La spital? Nu merg la spital.
ŞEFUL
Atunci la poliţie.. Fără acte numai la poliţie vă primeşte.
PROFESORUL
Nu-l ascultaţi, doamnă. Nu ştie ce vorbeşte.
ŞEFUL
Steaua fără nume Mihail Sebastian
50
N’oi fi ştiind, dar fără acte, unde vrei s’o ducem. (Necunoscutei): De ce n’oţi fi vrând, zău aşa, să
spuneţi cum vă cheamă?
NECUNOSCUTA
Mă plictiseşti. Mai e mult până la 11,3 5? Aşi vrea să se termine.
PROFESORUL
(Îngrijorat din nou): Doamnă…
NECUNOSCUTA
(Din nou exasperată): Mă plictiseşti, mă plictisiţi. Mi-e frig, mi-e somn, mi-e foame.
ŞEFUL
Să vă dăm ceva de mâncare.
NECUNOSCUTA
(Cu desgust): Unde? Ce?
ŞEFUL
Mare lucru n’avem. Dar e nişte raţă pe varză, rămasă de la prânz. O minune! A călcat-o ieri
acceleratul.
MECUNOSCUTA
Nu mănânc raţe călcate de accelerat.
ŞEFUL
Ce are aface? E o minune. Numai că nu ştiu cum să facem, să nu ne vadă nevastă-mea, că-mi
aprind paie în cap, n’o cunoaşteţi pe nevastă-mea.
NECUNOSCUTA
(Agitată): Ce noapte! Ce coşmar. N’are să se mai termine niciodată? N’are să se mai facă niciodată
zi?
PROFESORUL
Ba da, doamnă. Dar trebue calm, răbdare.
NECUNOSCUTA
Nu pot, nu mai pot. Aşi vrea să mor. Aşi vrea să dorm. De ce nu m’aţi lăsat afară pe linie… Era
aşa de bine… (Lăsându-se să cadă pe un scaun): Eu mă culc aici. Stingeţi lumina.
ŞEFUL
Vai de mine! Aicea nu se poate. Aicea vine nevastă-mea.
NECUNOSCUTA
Steaua fără nume Mihail Sebastian
51
(Se ridică în picioare. E iar în culmea disperării.) Atunci unde, unde, unde? Aicea nu, pe linie nu, ce
vreţi cu mine.
PROFESORUL
Doamnă… Nu ştiu dacă pot, nu ştiu dacă trebue… vedeţi… eu am o locuinţă modestă… o
singură cameră… dacă vreţi… dac’aţi vrea… eu plec de acasă… şi rămâneţi acolo singură…
Peste noapte… Numai până se face ziuă… Eu mă duc să dorm la un coleg. (Către Şef, explicativ):
La Udrea, profesorul de muzică.
ŞEFUL
Bună idee.
PROFESORUL
Mâine dimineaţă totul va fi mai simplu. Vom găsi bani, veţi pleca, dar până atunci vă odihniţi.
ŞEFUL
Vă mai veniţi în fire.
PROFESORUL
Şi mâine dimineaţă…
ŞEFUL
Facem procesul-verbal.
PROFESORUL
(Scurt): Lasă procesul-verbal. (Către necunoscută): Vă rog să aveţi încredere în mine. Vă rog să
primiţi. Primiţi?
NECUNOSCUTA
(După un moment de tăcere): E departe?
PROFESORUL
La zece minute, la un sfert de oră de aici.
NECUNOSCUTA
Bine. Să mergem. Mi-e somn.
PROFESORUL
(Arătându-i drumul spre uşă): Pe aici… pe aici. (Necunoscuta iese urmată de profesor. Se văd prin fereastră
trezind spre stânga).
ŞEFUL
(Rămas singur în scenă, observă pe birou cartea profesorului): Dom’ Profesor. (Iese în prag): Domnu
Miroiu!
PROFESORUL
(Întorcându-se): Ce e? Ce vrei?
Steaua fără nume Mihail Sebastian
52
ŞEFUL
Ţi-ai uitat cartea.
PROFESORUL
(Cu un fel de spaimă): Cartea! (O ia în mâini, o deschide în neştire): Şi aveam de lucru în noaptea asta.
Aveam de cetit.
ŞEFUL
Patimă mare, dom’ Profesor. Patimă mare!… (Profesorul pleacă grăbit. Se vede prin fereastră trecând).
CORTINA
.jpeg){kind=small}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu