O intâmplare despre o pasiune

 

    Cine nu și-ar dori să trăiască pentru câteva ore într-o altă lume? 

Mi-aduc aminte că era o zi mohorâtă, iar fratele meu a decis să ieșim dintr-o monotonie care își făcuse simțită prezența.

Atunci am constat un lucru neobișnuit. Fratele meu se deghizase într-un robot. Am început să râd și nu-l credeam în stare să dea în mintea copiilor. L-am acceptat și l-am urmat unde voia el să mergem.

 M-a condus pe un platou in centrul orasului, unde se desfășura un festival al roboților. Știam că robotica era una dintre pasiunile lui, dar să transforme acest ideal într-o realitate, desigur, mi se părea imposibil. Mă uitam surprins de ceea ce vedeam, de formele diferite ale roboților și de costumele care erau unice. Sunetele pe care le emiteau nu erau deranjante. Încercam să mă obișnuiesc cu ideea că sunt într-o lume ireală, fără sentimente și fără oameni. Timpul trecea și parcă eu mă acomodam cu ideea că nu este imposibil să trăiești în lumea roboților.

La un moment dat, mi-am făcut curaj și m-am apropiat de un uriaș. Era robotul cel mai mare. I-am zâmbit și l-am întrebat de ce există, dacă nu gândește, nu simte și nu vorbește. A fost un șoc pentru mine să aflu în acea clipă că acel robot vorbea și era precum un om. Mi-a demonstrat că poate să-mi răspundă și să-mi găsească soluții la orice problemă pe care o aveam.

Am plecat încântat și nu-mi venea să cred ce clipe de neuitat am petrecut într-o lume fantastică. A fost o zi pe care nu o voi uita și din care am învățat că e bine să nu judeci nimic până nu îi descifrezi misterele.