Râd și acum când îmi amintesc de ziua în care am fost împreună cu părinții mei la Grădina Zoologică din oraș.
Acolo erau mai multe sectoare în care trăiau diverse animale, care de care mai frumoase și înfiorătoare: lei, crocodili, căprioare, șerpi gigantici și ponei.
Furat de frumusețea maimuțelor
și luând exemplu de la ceilalți oameni prezenți , m-am apropiat de cușcă
pentru a face o poză unei maimuțe mici, care se dădea într-un leagăn
improvizat pe o creangă. Privind prin obiectiv pentru a prinde cât mai bine maimuța în
cadru, nu am băgat de seamă că, dintr-o altă parte a cuștii, o maimuță s-a apropiat pe
furiș de mine. Într-o fracțiune de secundă, până să reușesc să apăs pe buton
pentru a face poza, maimuța a pus mâna pe aparatul
foto și mi l-a smuls din mână. Maimuța a început să alerge cu aparatul meu, iar eu împreună cu părinții strigam și ne agitam disperați în fața ei, cu gândul că, poate de
țipetele noastre, ne va returna obiectul însușit pe nedrept.
La un moment dat, a apărut un îngrijitor care fusese alertat de strigătele noastre. Ne-a certat pentru ceea ce am făcut, iar după câteva minute de negocieri cu maimuța și după ce a încercat să o momească cu fructele cu care era înarmat, îngrijitorul a reușit să o ademenească și să-mi recupereze aparatul. Acesta mi-a înmânat camera și eu i-am mulțumit pentru tot ajutorul pe care mi l-a acordat. Nu avea nicio stricăciune și, curios cum sunt, am verificat dacă am reușit să imortalizez maimuța pentru care mă apropiasem de gard. Am observat că nu era nimic fotografiat, însă, în schimb, maimuța își făcuse o serie de fotografii atunci când râdea de disperea mea.
Am început să
râdem cu toții și ne-am îndreptat spre ieșire, amuzați și bucuroși că totul se
terminase cu bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu