.jpeg){kind=small}
PERSOANELE
ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul județului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului
școlar, Comițiului agricol și al altor comitete și comiții
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete și comiții
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea
NAE CAȚAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator
al Societății enciclopedice-cooperative "Aurora economică română"
IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar și membru al acestei societăți
POPESCU, asemenea
GHIȚĂ PRISTANDA, polițaiul orașului
UN CETĂȚEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soția celui de mai sus
UN FECIOR
ALEGĂTORI, CETĂȚENI, PUBLIC
În capitala unui județ de munte, în zilele noastre.
ACTUL I
(O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul
din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu.)
SCENA I
TIPĂTESCU, puțin agitat, se plimbă cu "Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie;
PRISTANDA în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie
TIPĂTESCU
(terminând de citit o frază din jurnal)
"... Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care
dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.)
Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!
PRISTANDA
(asemenea)
Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir?
TIPĂTESCU
Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!...
PRISTANDA
Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!
TIPĂTESCU
Mișel!
PRISTANDA
Curat mișel!
TIPĂTESCU
Murdar!
PRISTANDA
Curat murdar!
TIPĂTESCU
Ei! Nu s-alege!
PRISTANDA
Nu s-alege!
TIPĂTESCU
Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! Să-mi
rază mie mustățile!
PRISTANDA
Și mie!
TIPĂTESCU
Dar în sfârșit, las-o asta! Lasă-l să urle ca un câine!
PRISTANDA
Curat ca un câine!
TIPĂTESCU
Începuseși să-mi spui istoria de aseară. (șade.)
PRISTANDA
Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, ațipisem nițel după masă, precum e misia
noastră, că acuma dumneavoastră știți că bietul polițai n-are și el ceas de mâncare, de băutură,
de culcare, de sculare, ca tot creștinul...
TIPĂTESCU
Firește...
PRISTANDA
Și la mine, coane Fănică, să trăiți! Greu de tot... Ce să zici? Famelie mare, renumerație mică, după
buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: "Mai roagă-te și tu de domnul prefectul să-ți
mai mărească leafa, că te prăpădești de tot!..." Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin...
Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! Nouă copii și optzeci de
lei pe lună: famelie mare, renumerație mică, după buget.
TIPĂTESCU
(zâmbind)
Nu-i vorbă, după buget e mică, așa e... decât tu nu ești băiat prost; o mai cârpești, de ici, de colo;
dacă nu curge, pică... Las' că știm noi!
PRISTANDA
Știți! Cum să nu știți, coane Fănică, să trăiți! Tocma' dumneavoastră să nu știți~
TIPĂTESCU
Și nu-mi pare rău, dacă știi să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească funcționarul
cu tragere de inimă... Când e om de credință...
PRISTANDA
De credință, coane Fănică, să trăiți!
TIPĂTESCU
Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para, două... mai ales un om cu o familie grea.
PRISTANDA
Nouă suflete, coane Fănică, nouă, și renumerație...
TIPĂTESCU
După buget!...
PRISTANDA
Mică, sărut mâna, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Lasă, Ghiță, cu steagurile de alaltăieri ți-a ieșit bine; ai tras frumușel condeiul.
PRISTANDA
(uitându-se pe sine și râzând)
Curat condei! (luându-și numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...
TIPĂTESCU
Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci și patru de steaguri.
PRISTANDA
(naiv)
Da.
TIPĂTESCU
Ei?... s-a pus patruzeci și patru de steaguri?
PRISTANDA
(cu tărie)
S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da' s-a pus...
TIPĂTESCU
Patruzeci și patru?
PRISTANDA
Patruzeci și patru în cap, coane Fănică.
TIPĂTESCU
(râzând)
Nu umbla cu mofturi, Ghiță. Nu m-am plimbat eu la luminație în trăsură cu Zoe și cu nenea Zaharia
în tot orașul? Tocmai ea, cum e glumeață, zice: "Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiță"...
PRISTANDA
(mâhnit)
Îmi pare rău! Tocmai coane Joițica, tocmai dumneei, care de!... Să ne așteptăm de la dumneei la
o protecție...
TIPĂTESCU
Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu știe și nenea Zaharia și ea că ești omul nostru...
PRISTANDA
Al dumneavoastră, coane Fănică, și al coanii Joițichii, și al lui conul Zaharia... Ei? Și le-ați numărat,
coane Fănică?... Ei? Așa e? Patruzeci și patru...
TIPĂTESCU
Vreo paispce... cinspce.
PRISTANDA
Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.
TIPĂTESCU
Două...
PRISTANDA
Două pe piața lui 11 Fevruarie...
TIPĂTESCU
Patru...
PRISTANDA
(căutând în gând)
Două la primărie...
TIPĂTESCU
Șase...
PRISTANDA
(același loc)
Unul la școala de băieți...
TIPĂTESCU
Șapte...
PRISTANDA
Unul... la școala de fete...
TIPĂTESCU
Opt...
PRISTANDA
Unul la spital...
TIPĂTESCU
Nouă...
PRISTANDA
Două... la catrindală, la Sf. Niculae...
TIPĂTESCU
Unsprezece.
PRISTANDA
Două la prefectură... paispce...
TIPĂTESCU
(râzând)
Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.
PRISTANDA
Nu, coane Fănică, să trăiți! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la
școli, douăzeci și patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...
TIPĂTESCU
(râzând)
Le-ai maii numărat o dată pe toate astea și aduni rău...
PRISTANDA
Doamne păzește, coane Fănică, să trăiți, patruzeci și patru, în cap... patruzeci și patru... Cum zic,
unul-două, poate vântul... ori cine știe...
TIPĂTESCU
(râzând)
Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa.
PRISTANDA
(schimbând deodată tonul, umilit și naiv)
Famelie mare... renumerație după buget mică...
TIPĂTESCU
(uitându-se la ceas)
Ia să lăsăm steagurile, Ghiță...
PRISTANDA
Curat să le lăsăm, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc.
PRISTANDA
Bine ziceți, coane Fănică. Aseară pe la zece și jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva și mă dau așa
pe-o parte să ațipesc numai un minuțel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta zice,
pardon: "Dezbracă-te Ghiță, și te culcă". Eu, nu; eu, la datorie, coane Fănică, zi și noapte la
datorie. Așa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert, și, pardon, mă dezbrac de mondir, scoț
chipiul, mă-mbrac țivilește și plec... la datorie, coane Fănică. Până să plec se făcuse vreo unul
după douăspce. O iau prin dosul primăriei, și apuc pe maidan ca să ies la bariera "Unirii". Când
dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Cațavencu, și ferestrele
vraiște. Ulucile înalte... dacă te sui pe uluci, poți intra pe fereastră în casă. Eu, cu gândul la datorie,
ce-mi dă în gând ideea? Zic: ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică... și binișor, ca
o pisică, mă sui pe uluci și mă pui s-ascult: auzeam și vedeam cum v-auz și m-auziți, coane Fănică,
știți ca la teatru.
TIPĂTESCU
Ei, ce?
PRISTANDA
Jucaseră stos.
TIPĂTESCU
Cine era?
PRISTANDA
Cine să fie? Dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici...
TIPĂTESCU
Și popa?
PRISTANDA
Da, popa și d. Tăchiță, și Petcuș, și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe isprăvite... și fumărie
de tutun... ieșea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa și cu Petcuș. Ăilalți ședeau de vorbă.
TIPĂTESCU
Și Cațavencu mă-njura?
PRISTANDA
Grozav, coane Fănică, pe guvern și pe dv.... și-și număra voturile.
TIPĂTESCU
Dăscălimea, popa și moflujii.
PRISTANDA
Curat moflujii!
TIPĂTESCU
Las' că le dau eu voturi.
PRISTANDA
Da' să vedeți ce s-a-ntâmplat... coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Cațavencu zice: "Mă prinz cu dvoastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiți, unul pe care contează bampirul - și acolo,
pardon, tot bampir vă zicea - pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu... și când l-om avea pe
ala, i-avem pe toți... Ia ascultați scrisoarea asta"... și scoate o scrisorică din portofel... "Ia
ascultați..." Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de la joc și zice: "Să mă-ngropi,
sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult și eu... să-mi aprinz numai țigara..." Și, coane Fănică,
se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din țigară și vine să arunce chibritul aprins pe fereastră
drept în ochii mei... Mă trag înapoi, alunec de pe uluci și caz pe maidan, peste un dobitoc, care
pesemne trece ori ședea lângă uluci. Dobitocul începe să strige, toți din casă sar năvală la
fereastră; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliș pe lângă uluci și intru în curtea
primăriei.
TIPĂTESCU
(interesându-se de povestire)
Ei?
PRISTANDA
M-am maiîntors eu, dar închiseseră ferestrele și lăsaseră perdelele.
TIPĂTESCU
Cine să fie? Ce scrisoare? Nu pricep... Ghiță, eu trebuie să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea
Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de
dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare...
PRISTANDA
Ce-mi ordonați, coane Fănică?
TIPĂTESCU
Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba.
PRISTANDA
Ascult, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta, - nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale
lui Cațavencu, - dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârșire, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul!
PRISTANDA
Curat să-l lucrăm!
TIPĂTESCU
Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva.
PRISTANDA
Stau, coane Fănică.
(Tipătescu iese în stânga.)
SCENA II
PRISTANDA
(singur)
Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile...
Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la îl
flămând..." Zic: curat! De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica, coana
Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luându-și seama) babachii... Da' eu, unde?
Famelie mare, renumerație după buget mică. (șase în fund pe un scaun la o parte.)
SCENA III
ZAHARIA TRAHANACHE, GHIȚĂ PRISTANDA, apoi TIPĂTESCU și ZOE
TRAHANACHE
(intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică răpede la intrare. Trahanache e mișcat)
A! Ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar
enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar cop,
serios băiat! Zice: "Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să
zică că nu le are!"... Auzi d-ta mișelie, infamie. (vede pe Ghiță.) Aici era Ghiță? (se stăpânește.)
PRISTANDA
Aici, sărut mâna, coane Zahario.
TRAHANACHE
Fănică a ieșit?
PRISTANDA
Ba nu, coane Zahario, vine numaidecât momental, e dincolo... A! Iată conul Fănică.
TIPĂTESCU
(cu pălăria și haina de oraș vine din stânga, e surprins la vederea lui Zaharia)
Neica Zaharia! Cum se poate? Ai ieșit înainte de dejun? Ce e?
TRAHANACHE
E comedie, mare comedie, Fănică, stăi să-ți spui. (îi face semn să expedieze pe Pristanda.)
PRISTANDA
(răpede)
Mai aveți ceva să-mi ordonați, coane Fănică?
TIPĂTESCU
Nu... Nu uiți de ce-am vorbit. Trebuie să avem dezlegarea istoriei cât mai degrabă.
PRISTANDA
Ascult.
TIPĂTESCU
Nene Zahario, e lung ce ai să-mi spui? Nu mi-o poți spune la dejun?
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare... Nu trebuie să știe Joițica... E comedie mare, Fănică. (șede pe canapea, cu
spatele spre fund.)
TIPĂTESCU
(uitându-se la ceas)
Atuncea treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă-i vorbă coanei Joițichii - nu-i așa, nene
Zahario? - Să fie așa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun... avem ceva politică
de vorbit între bărbați.
PRISTANDA
Ascult, coane Fănică. (Pristanda pleacă spre fund. Tipătescu se întoarce spre Trahanache și
coboară. Când Pristanda vrea să iasă prin fund, ușa din dreapta se deschide puțin, Zoe scoate
capul, cheamă pe Pristanda: "Pst! Pst! și închide repede ușa. Tipătescu se întoarce și îl vede pe
Pristanda lângă ușa din dreapta.)
TIPĂTESCU
'Ai? Un' te duci?
PRISTANDA
(făcându-i semn să tacă și arătându-i pe Trahanache)
Unde mi-ați ordonat.
TIPĂTESCU
(fără a înțelege)
De ce nu ieși prin față?
PRISTANDA
(urmându-și jocul)
Da, prin față... (se-ntoarce spre ușa din fund. Tipătescu se-ntoarce iar spre Trahanache. Jocul Zoii
se repetă. Fănică se-ntoarce iar. Ghiță, care este iar lângă ușa din dreapta, iese năvală pe acolo.
Tipătescu, dând din umeri, fără să-nțeleagă, se coboară să șază pe fotoliu, lângă Trahanache.)
SCENA IV
TIPĂTESCU, TRAHANACHE
TIPĂTESCU
Ei! Neică Zahario, ce e? Ia spune, te văz cam schimbat!...
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare, să vezi... Azi-dimineață, pe la opt și jumătate, intră feciorul în odaie, - nici
nu-mi băusem cafeaua, - îmi dă un răvășel și-mi zice că așteaptă răspuns... De la cine era
răvășelul?
TIPĂTESCU
De la cine?
TRAHANACHE
De la onorabilul d. Nae Cațavencu.
TIPĂTESCU
De la Cațavencu?
TRAHANACHE
Zic: ce are a face Cațavencu cu mine și eu cu Cațavencu, nici în clin, nici în mâneci, ba chiar putem
zice, dacă considerăm după prințipuri, dinpotrivă.
TIPĂTESCU
Firește... Ei?
TRAHANACHE
Stăi, să vezi. (scoate un răvășel din buzunar și-l dă lui Tipătescu.)
TIPĂTESCU
(luând răvășelul și citind)
"Venerabilul d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului școlar, al
Comitetului electoral, al Comițiului agricol și al altor comitete și comiție... Loco. (scoate hârtia din
plic.) Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de cetățean și de tată de familie, vă rugăm
să treceți astăzi între orele 9 jum. și 10Êa.m. pe la biuroul ziarului «Răcnetul Carpaților» și sediul
Societății Enciclopedice-Cooperative «Aurora Economică Română» unde vi se va comunica un
document de cea mai mare importanță pentru d-voastră... Al d-voastre devotat, Cațavencu,
director-proprietar al ziarului «Răcnetul Carpaților», prezident fundator al Societății
Enciclopedice-Cooperative «Aurora Economică Română»..." Ei? Ce document?
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare! Să vezi... M-am gândit: să nu mă duc... să mă duc... să nu mă duc... ia, numai
de curiozitate, să mă duc, să văz ce moft mai e și ăsta. Mă îmbrac degrabă, Fănică, și mă duc.
TIPĂTESCU
La Cațavencu?
TRAHANACHE
Stăi, să vezi... la Cațavencu. - Cum intru se scoală cu respect și mă poftește pe fotel. "Venerabile"-
n sus, "venerabile"n jos. "Îmi pare rău, că ne-am răcit împreună, zice el, că eu totdeauna am ținut
la d-ta ca la capul județului nostru..." și în sfârșit o sumă de delicatețuri... Eu serios, zic: "Stimabile,
m-ai chemat să-mi arăți un docoment, arată docomentul!" Zice: "Mi-e teamă, zice, că o să fie o
lovitură dureroasă pentru d-ta, și ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat așa de,
și așa de..." și iar delicatețuri. Zic iar: "Stimabile, ai puțintică răbdare, docomentul"... El iar: "...că
de, damele..." Să vezi unde vrea să m-aducă mișelul!... Biata Joițica! Să nu cumva să-i spui, să nu
care cumva să afle! Cum e ea simțitoare!...
TIPĂTESCU
Ce! A cutezat? Mizerabilul (se ridică turburat.)
TRAHANACHE
(oprindu-l)
Stăi, să vezi! "...că de, damele, zice, nu înțeleg totdeauna meritele și calitățile morale ale
bărbatului, și respectul care va să zică, ce trebuie să-i poarte..." În sfârșit (Tipătescu fierbe) ce s-o
mai lungesc degeaba! După ce-i pui piciorul în prag și-i zic: "Ia ascultă, stimabile, ai puțintică
răbdare: docomentul!" vede mișelul că n-are încotro, și-mi scoate o scrisorică... Ghiți a cui și către
bine?
TIPĂTESCU
(de abia stăpânindu-și emoția)
A cui? A cui, nene Zahario?
TRAHANACHE
Stăi să vezi. (răspicat și râzând.) A ta cătră nevastă-mea, cătră Joițica! Scrisoare de amor în toată
regula... 'Ai? Ce zici d-ta de asta?
TIPĂTESCU
(turburat rău)
Nu se poate, nu se poate!
TRAHANACHE
Am citit-o de zece ori poate: o știu pe dinafară! Ascultă: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu)
merge deseară la întrunire (întrunirea de alaltăieri seara). - Eu (adică tu) trebuie să stau acasă,
pentru că aștept depeși de la București, la care trebuie să răspunz pe dată; poate chiar să mă
cheme ministrul la telegraf. Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu (adică nevastă-mea, Joițica),
la cocoșelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică..."
(privește lung pe Tipătescu, care e în culmea agitației.)
TIPĂTESCU
(plimbându-se înfuriat)
Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabilului!... Nu se poate!
TRAHANACHE
(placid)
Firește că nu se poate; dar ți-ai fi închipuit așa mișelie... (cu candoare.) Bine frate, înțeleg
plastografie, până unde se poate, dar până aci nu înțeleg... Ei, Fănică, să vezi imitație de scrisoare!
Să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se și privind pe Tipătescu, care se
plimbă cu pumnii încleștați; cu mirare și ciudă.) Uite-te la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mișel
și pace! Ce te aprinzi așa? Așa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbăm noi. Cine-și poate
închipui până unde poate merge mișelia omului!
TIPĂTESCU
(același joc)
Mizerabilul!
TRAHANACHE
Măi omule, ai puțintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu: "Ești tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare,
n-am ce să zic; dar nu ți-ai găsit omul..." Ei, dacă a văzut că nu i se trece cu mine, știi la ce-a ajuns?
Mi-a spus că, dacă nu dau eu importanță lucrului, o să-i dea publicul, pentru că scrisoarea o să se
publice duminică la gazată și o să fie pusă în cercevea, ca s-o vază oricine-o pofti.
TIPĂTESCU
(turbat)
Îl împușc! Îi dau foc! trebuie să mi-l aducă aci numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea. (se răpede
în fund.) Ghiță! Ghiță! Să vie polițaiul!
TRAHANACHE
(după el până în fund)
Ai puțintică. (întorcându-se singur în scenă.) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept,
cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie
să ai și puțintică diplomație!
TIPĂTESCU
(întorcându-se din fund)
Infamul! Canalia!
TRAHANACHE
Ei, astâmpără-te omule, și lasă odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseară e
întrunire. S-a hotărât? Punem candidaturalui Farfuridi? Ce facem? - Deseară, am aflat că
dăscălimea cu Cațavencu și cu toți ai lor vor să facă scandal. Trebuie să-i spunem lui Ghiță să
îngrijească. Mișelul de Cațavencu o să ia deseară cuvântul ca să ne combată...
TIPĂTESCU
(fierbând mereu)
Nu te teme, nene Zahario, deseară d. Cațavencu nu o să fie la întrunire, o să fie în altă parte - la
păstrare.
TRAHANACHE
'Aide, mergi la dejun?
TIPĂTESCU
Nu, neică Zahario, mulțumim, am treabă. Du-te dumneata singur; sărutări de mâini coanii
Joițichii.
TRAHANACHE
Bine, dar la prânz desigur. Deseară eu mă duc la întrunire, trebuie să stai cu Joițica, i-e urât
singură. După întrunire avem preferanță...
TIPĂTESCU
(amețit)
Da, neică Zahario.
TRAHANACHE
La revedere, Fănică.
TIPĂTESCU
La revedere, neică Zahario...
TRAHANACHE
(mergând spre ușe, condus de Tipătescu)
Și nu te mai turbura, neică, pentru fitece mișelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soțietate
fără moral și fără prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai (cu fineță) puțintică răbdare...
(iese în fund.)
SCENA V
TIPĂTESCU, apoi ZOE
TIPĂTESCU
(vine amețit și-mpleticindu-se din fund și cade pe un scaun cu capul în mâni)
Ce să fac? Ce să fac? Și numai vine Ghiță!...
ZOE
(ieșind din dreapta misterios și coborând repede lângă el)
Fănică! Fănică!
TIPĂTESCU
(ridicându-se iute)
Zoe!... Știi?
ZOE
(dezolată)
Știu! Sunt nenorocită, Fănică. Știu... am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din dos... Am
venit numaidecât după Zaharia. N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede... Am auzit
tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică... Când a plecat Ghiță, l-am chemat dincolo
(Tip[ătescu] înțelege), i-am spus tot: numai el ne poate scăpa.
TIPĂTESCU
De unde aflaseși?
ZOE
Eu am știut numaidecât după Zaharia... Uite!... (îi dă o scrisoare. Scena aceasta se face cu multă
nervozitate.)
TIPĂTESCU
(citind)
"Stimabilă doamnă, la redacția noastră se află un document iscălit de amabilul nostru prefect și
adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul unui sprijin pe lângă amabilul
în cestiune. Binevoiți dar a trece îndată pe la biuroul nostru, spre a regula această afacere întrun chip mulțumitor pentru amândouă părțile..." - (cu desperare.) Cum? Cum? Când ai pierdut
biletul, Zoe?
ZOE
(înecată)
Nu știu... alaltăieri sera, când am plecat de la tine, îl aveam; când am ajuns acasă, nu știu dacă-l
mai aveam; poate să fi scos batista pe drum și mi-a căzut scrisoarea: le aveam tot într-un buzunar!
TIPĂTESCU
A! Ce nenorocire!
ZOE
M-am dus la Cațavencu... de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu
condiție să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine...
TIPĂTESCU
(în prada agitației)
Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie să-l omorâm!... Și nu mai vine Ghiță...
ZOE
Pe Ghiță l-am trimes eu la Cațavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preț.
TIPĂTESCU
Care va să zică Ghiță e acolo?
ZOE
Desigur. (se aude zgomot.)
TIPĂTESCU
El trebuie să fie... (se răpede la ușa din fund, o deschide și se trage iute înapoi.) A! Ascunde-te...
degrabă. (o duce repede și ies amândoi prin stânga.)
SCENA VI
FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU, intrând misterios din fund; apoi TIPĂTESCU din stânga
BRÂNZOVENESCU
Poate să nu fie tocmai așa; poate că e o manoperă... o manoperă grosolană, ca să intimideze pe
câțiva nehotărâți...
FARFURIDI
(cu intenție fină)
Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzut intrând la Cațavencu, astăzi pe la zece, când mă duceam
în târg... Eu, am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc la târg...
BRÂNZOVENESCU
Ei!
FARFURIDI
Pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieșind de la Cațavencu tot astăzi pe la unsprezece,
când mă-ntorceam din târg... Eu, am n-am clienți acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din târg...
BRÂNZOVENESCU
Nu-nțeleg.
FARFURIDI
Cum nu-nțelegi? La unsprezece fix...
BRÂNZOVENESCU
Nu frate, nu-nțeleg daraverile astea cu opoziția! Tu ai văzut pe Trahanache întâi, pe urmă pe
madam Trahanache, și eu adineaori am văzut pe polițaiul, pe Ghiță, intrând la Cațavencu...
FARFURIDI
(cu intenție)
BRÂNZOVENESCU
(cu îndoială)
Să fie trădare la mijloc? 'Ai?
FARFURIDI
Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!...
BRÂNZOVENESCU
Prefectul trebuie să ne dea cheia comediei ăștia... Iacătă-l...
TIPĂTESCU
(venind din stânga turburat și dându-și aer silit de degajare)
Salutare, salutare, stimabile!
BRÂNZOVENESCU
(aparte)
E galben!
FARFURIDI
(aparte)
Ce roșu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile...
TIPĂTESCU
(oferindu-le locuri)
Ia poftiți, ia poftiți, mă rog.
BRÂNZOVENESCU
Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprece trecute.
FARFURIDI
Și eu, am n-am înfățișare, la douăsprece trecute fix mă duc la tribunal...
BRÂNZOVENESCU
Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurți. Prin târg... se spune...
FARFURIDI
Adică, dă-mi voie, să fim expliciți; mie îmi place să pun punctele pe i... Se aude...
BRÂNZOVENESCU
Se aude... cum că partidul nostru dă la colegiul II ajutor lui Cațavencu...
TIPĂTESCU
(mișcat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu