O faptă bună

     Cu ghiozdanul în spate, zâmbind soarelui de dimineață, care numai pentru mine apăruse așa de devreme, am pornit către școală.

     Mă felicitam în gând pentru comportamentul meu din ziua trecută, care o făcuse pe mama să fie atât de  generoasă, așa că azi, banuții pe care îi aveam în buzunar îmi dădeau convingerea că cel puțin o ciocolată cu alune de la bufetul școlii va fi doar a mea.

    În drum, m-am hotărât să mă opresc la librăria de la colt pentru a vedea dacă al doilea volum al seriei polițiste pe care o devoram se afla deja pe raft. Când am intrat, privirea mi-a fost atrasă de un băiețel de vreo zece ani. Acesta  purta în spate, ca și mine, un ghiozdan, dar mult mai uzat decât al meu, ceea ce m-a făcut să intuiesc că nu era străin de greutățile financiare. Când vânzătoarea i-a spus prețul caietului și al creioanelor, copilul s-a scotocit în buzunar și i-a întins câteva monede, insuficiente însă. Glasul strident al femeii care îl refuza și tristețea din ochii micuțului m-au făcut să am gestul aproape automat de a interveni și de a-i oferi bănuții mei de buzunar.

    Fericirea de pe fața băiatului și convingerea că am făcut un gest frumos mi-au lăsat un gust dulce, mai dulce decât al oricărei ciocolate cu alune…