.jpeg){kind=small}
1. La circ, în Târgul Moşilor,
Pe gheaţa unui răcitor,
Trăia voios şi zâmbitor
Un piguin din Labrador
Cu nume falnic şi sonor.
- Cum se numea? – Apolodor.
- Şi ce făcea? – Cânta la cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Făcea şi el ce-i mai uşor:
Cânta la cor. (Era tenor.)
Grăsuţ, curat, atrăgător
În fracul lui strălucitor,
Aşa era Apolodor...
2. Dar într-o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus aşa: - Sunt foarte trist!
Îmi place viaţa de corist,
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador...
O de-aş putea un ceas măcar
Să stau cu ei pe un gheţar!...
Apoi a plâns Apolodor...
3. Când l-a văzut pisoiul Tiţ
Plângând cu hohot şi sughiţ
I-a spus: - Prietene aş da
Mustaţa şi codiţa mea,,
Aş da o litră de caimac,
Aş da orice să te împac.
Zău, nu mai plânge! Te implor...
Dar el plângea: - Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador...
4. Şi-au încercat să-l mai împace
Ariciul dăruindu-i ace,
Şi ursul cu un pumn de mure
Atunci culese din pădure,
Şi iepurele Buză-Lată
Cu fruncte dulci şi cu salată
(Colegi de-ai lui Apolodor,
maeştri-cântăreţi la cor).
Dar el plângea: - Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador...
5. Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.
Maestrul Domilasolfa,
În haina lui de catifea
I-a ascultat şi, gânditor,
S-a aşezat pe-o canapea
Oftând – Sărmanul meu tenor
Se poate prăpădi de dor!
Să plece , deci, spre Labrador...
Şi a plecat Apolodor...
6. La început a fost uşor:
L-a dus spre nord l-a dus în zbor
Un avion, un bimotor.
Şi stând picior peste picior
Cânta, cânta Apolodor
Cânta cu glasu-i de tenor
Plimbându-se din nor în nor...
Dar între timp înflăcărându-l
Ameţitorul peisaj
Sări pe-o aripă cu gândul
Să dea dovadă de curaj.
Apoi cu paraşuta-n spate
Se zbengui Apolodor
Când agăţându-se de roate,
Când stând călare pe motor.
Aşa, cu zboru-i acrobatic,
Ar fi ajuns în Labrador,
Dar l-a izbit un nor zănatic
Şi a căzut Apolodor...
7. La Capul Nord, la Capul Nord,
Adăpostit într-un fiord
Şedea pe ţărm Apolodor
Posomorât şi gânditor.
Şedea pe ţărm tăcut şi trist
Acest tenor acest corist,
Şedea cu paraşuta spartă,
Fără busolă fără hartă.
În larg vuia clocotitor,
Întreg potopul apelor
Şi se jelea Apolodor...
Jelania lui Apolodor la Capul Nord
8. „O, fraţii mei din Labrador,
Adio vouă, tuturor!
Pesemne că mi-e dat să mor
Aici la ţărmul mărilor...
Şi ce păcat! Eram tenor,
Cântam frumos, cântam la cor,
O, fraţii mei din Labrador,
O, fraţii mei din Labrador
De-acuma, apele, de vor,
Îmi vor aşterne un covor
Peste nisipul de la fund
Legănător şi sclipitor,
La sânul lor să mă ascund,
Să dorm pe veci să dorm profund,
O, fraţii mei din Labrador,
O, fraţii mei din Labrador!”
9. Stătea pe ţărm Apolodor
Posomorât şi gânditor...
Dar iată iată un vapor!
E pescadorul METEOR
Cel mai de frunte pescador
Din Baltica în Labrador.
Sirena şuieră de zor:
- Heei! Cine eşti? – Un călător.
- Cum te numeşti? – Apolodor.
- Şi încotro? – Spre Labrador.
- De ce jeleşti? – Păi simt că mor
Uitat şi fără ajutor...
10. Şi i-au strigat atunci în cor,
Matrozii de pe METEOR:
„Noi te luăm, Apolodor
Că vasul nostru METEOR
E MARE ŞI ÎNCĂPĂTOR.
Ai drum ceva mai ocolit
Mergând cu noi spre răsărit,
Dar tot ajungi în Labrador.
Hai urcă-te pe pescador.. ”
Înveselit, Apolodor
Şi-a luat suindu-se pe bord,
Adio de la CAPUL NORD.
11. A fost un drum fermecător:
În zare nici un fir de nor,
Doar culmile gheţarilor
Şi pescăruşi, rotind în zbor,
Şi apa unduind uşor,
Şi vântul lin, ca un fior...
Plutea vaporul METEOR
Încetişor, încetişor,
Plutea pe-o luminoasă cale
De aurore boreale,
Plutea pe unde de fosfor,
Şi-l străjuia, ocrotitor,
Înaltul cer multicolor.
Plutea vaporul METEOR
Încetişor, încetişor,
Matrozii toţi cântau în cor,
Şi pe deasupra tuturor,
Îşi risipea Apolodor
Superba voce de tenor
Spre desfătarea focilor..
A fost un drum fermecător.
12. Dar, pân-la urmă se opri
În port vaporul METEOR
Şi debarcă Apolodor
La Behring, într-o bună zi...
Apoi trecând peste strâmtoare
Cu luntrea unui eschimos
Porni spre Labrador, pe jos
Porni cu mare nerăbdare...
Pe unde-a fost, nu se prea ştie
Dar, după câte-am priceput,
Se pare că a străbătut
Alaska rece şi pustie...
13. Ieraţi-mă că par uituc,
Dar s-au păstrat puţine file
Şi-n cronica acelor zile
Sunt scrişi doar: munţii Tinkmerkpuk,
Un râu, o vale sau un sat
Şi-un nume : Castorul Bursuk
(De două ori subliniat)
Apoi caietul e pătat...
Firesc ar fi şi necesar,
Să-l întrebăm pe cronicar
De câte-a trebuit să-nfrunte
Şi să ne dea, în plus, măcar
O serie de amănunte:
De pildă, foarte însemnate
Sunt noutăţile aflate
Pe când vorbea la telefon
În nu ştiu ce localitate,
Pe malul fluviului Yukon.
Acestea nu pot fi uitate...
14. Ce noutăţi? Pe cât de pare
I-a spus Bursuk: „În Labrador
Ai fost născut din întâmplare,
Căci nu-i picior de pinguin;
Familia Apolodor
A stat şi ea forte puţin
(Venise numai în plimbare).
Acuma, după câte-aud
s-a stabilit la Polul Sud
pe gheaţa Golfului Terror...”
Bursuk era convingător:
Se bizuia pe vechi tratate,
Pe tomurile studiate,
Pe manuscrise, pe citate,
Pe documente ştampilate.
Avea, în orice caz, dreptate.
Deci, l-a crezut Apolodor
Şi n-a mai mers spre Labrador...
15. Cu mare caznă descifrez
Ce scrie , printre ştersături:
„... Străbat Canada , prin păduri....”
„... Popas la tribul irochez...”
Apoi un rând mai înţeleg:
„... Plutim pe lacul Winnipeg... ”
Şi iar e manuscrisul ud,
Pătat, murdar, îngrozitor...
(În orice caz Apolodor
E clar că a pornit spre sud.)
16. Si iată cum, pe negândite,
S-a pomenit Apolodor
De data asta călător
De-a lungul Statelor Unite.
Iar cronica, de la-nceput
Notează speriată: „Vai,
Se ţine după mine scai,
Tâlharul din Connecticut...
Alaltăieri, când l-am văzut
Umbla cu barbă şi mascat
Şi sta ursuz şi încruntat
Tâlharul din Connecticut...
Iar ca să fie mai temut
Purta perucă bicoloră.
Şi împuşca un om pe oră
Tâlharul din Connecticut...”
17. Apolodor, ştiu, n-ar fi vrut,
Dar eu am cercetat şi-am scris
Ce i-a făcut şi ce i-a zis
Tâlharul din Connecticut.
Era în tren. Cum sta tăcut
Şi singur cuc Apolodor
S-a mai urcat un călător:
Tâlharul din Connecticut.
Lăsându-l gol, într-un minut,
I-a spus apoi netam-nesam:
- Aşa... Acum te-arunc pe geam...
şi cum a zis, a şi făcut
Tâlharul din Connecticut...
18. O, ştiu!... A fost îngrozitor...
Dar n-a pierit Apolodor,
Ci, iată-l, istovit şi gol,
Mergând spre Sud, mergând spre Pol...
Şi-a mers aşa, ceas după ceas,
Oftând la fiecare pas...
Departe fremăta uşor
Înalta boltă a pădurii:
Şi-a poposit Apolodor
În valea râului Missouri...
19. Cu glasul lui răsunător
Se jeluia Apolodor:
„Ce mi-a făcut, ce mi-a făcut
Tâlharul din Connecticut...
Aşa, cu vânătăi şi gol
Nu cred să mai ajung la Pol,
Nu cred să mai ajung la Pol...”
Missouri clipocea, uşor,
Şi el plângea, plângea de zor...
20. Iar când tăcu Apolodor
I-aduse vântul la urechi
Un huruit asurzitor:
Pocnind amarnic din motor
Un camion cu fiare vechi,
Mai răpănos ca o cămilă,
Venea pe drum încetişor.
Şi l-a luat cu el, de milă,
Şoferul binevoitor..
