Conjuncția

 👉Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă care nu are funcție sintactică în propoziție.

👀 Rolul ei este de a realiza raportul de coordonare (în propoziție sau în frază) sau de subordonare (în frază).

1. Raportul de coordonare

👉raport de coordonare  înseamnă că două cuvinte în propoziție sau două propoziții în frază sunt de același fel!    (😂gemene)

Coordonarea se poate realiza prin:

💗 virgulă 

💗conjuncții coordonatoare. Acestea sunt de 4 feluri:

👉1. Conjuncții copulative (și, nici): Eu și Maria suntem prietene. Mergem și citim.

👉2. Conjuncții disjunctive (ori, sau, fie): Citesc poezie sau proză. Ne împăcăm ori ne despărțim.

👉3. Conjuncții  adversative ( dar, iar, însă, ci): Este complicat, dar mă incită. 

        *înaintea lor se pune mereu virgulă

👉4. Conjuncții concluzive (deci, așadar): Gândesc, deci exist.

    *înaintea lor se pune mereu virgulă

! Coordonarea prin conjuncții se numește joncțiune.👀

! Coordonarea prin virgulă se numește juxtapunere.👀 Ex. Ai venit, ai văzut, ai învins.

Ex. Delimitează propozițiile din următoarea frază și notează raportul sintactic dintre ele:

,,Într-o zi l-am pierdut din vedere pe Chris în grădină și, după o căutare scurtă, dar temătoare, l-am găsit stând placid în fund, cu picioarele încrucișate pe iarbă, lângă un ciobănesc german masiv.”

Într-o zi l-am pierdut din vedere pe Chris în grădină- propoziție principală, coordonată copulativ cu P2

după o căutare scurtă, dar temătoare, l-am găsit stând placid în fund, cu picioarele încrucișate pe iarbă, lângă un ciobănesc german masiv- propoziție principală, coordonată copulativ cu P1

👉Între cele două propoziții există raport de coordonare copulativă (prin ,,și”).

2. Raportul de subordonare

👉Raportul de subordonare înseamnă că o propoziție secundară/ subordonată depinde de o altă propoziție, care se numește regentă! 

👉Propoziția subordonată nu poate exista fără propoziția regentă!

Știm deja👉 Orice parte de propoziție poate deveni propoziție subordonată prin expansiune! 

Dintr-un complement direct obținem👉 propoziție subordonată completivă directă

Dintr-un complement indirect obținem👉 propoziție subordonată completivă indirectă

Dintr-un complement prepozițional obținem👉 propoziție subordonată completivă prepozițională

Dintr-un atribut obținem👉 propoziție subordonată atributivă

Și așa mai departe...🤗

👀Cuvintele de legătură prin care se poate realiza subordonarea sunt:👇

👉1. conjuncțiile subordonatoare  ( că, să, dacă, deși, încât, deoarece, fiindcă, ca să, etc) și locuțiunile conjuncționale subordonatoare ( în timp ce, chiar dacă, cu toate că, din cauza că, cum că, ca și cum, de parcă, măcar să, îndată ce, până ce, după ce, din moment ce etc). Ex. Știu/ că mă placi./

👉2. pronumele și adjectivele pronominale relative și nehotărâte ( care, cine, ce, cui, cât, oricare, oricine, orice, oricui). Ex. Știu /cine a greșit./

👉3. adverbele relative și nehotărâte (unde, când, cum, oricum, oriunde, oricând). Ex. Știu /unde voi merge în vacanță./

👀*Când le întâlnim într-o frază, vom ști că de la ele începe o propoziție  subordonată.👵

Ex. Transcrie propozițiile din fraza următoare și precizează raportul dintre ele:

,,el s-a angajat că va învinge taurul alb din Maraton al lui Poseidon , animal care devasta regiunea.”

,,el s-a angajat ”- propoziție principală, dar și regenta propoziției nr. 2)

,,că va învinge taurul alb din Maraton al lui Poseidon , animal ”- propoziție subordonată propoziției nr. 1 , dar și regenta propoziției nr. 3)

,,care devasta regiunea”- propoziție subordonată propoziției nr. 2

💙💙Observați cuvintele prin care se face subordonarea, nu? Le-am evidențiat cu roșu!💙💙