O, rămâi...de Mihai Eminescu

 Poezia promovează o viziune culturală specific romantică, aceea că natura este un spațiu sacru, armonios și protector. Codrul este personificat și ridicat la rang de prieten, sfetnic și sprijin moral, poezia constituindu-se ca un dialog între pădure și eul liric.

Valori:

1. Conexiunea dintre om și natură. În spațiul tradițional românesc se creează o legătură organică, familiară  între om și codru. Codrul devine un refugiu unde omul își găsește adevărata pace și autenticitate. Codrul simbolizează continuitatea, pe când ființa umană este trecătoare. 

2. Fidelitatea și prietenia. Așa cum spune cunoscuta vorbă românească, ,,codrul e frate cu românul”. Chemarea codrului transmite devotament, grijă, stabilitate, prietenie sinceră, necondiționată. 

3. Simplitatea și sinceritatea. Adevărata liniște nu vine din ambițiile lumii, ci din simplitate. Poezia sugerează ca morală revenirea la valorile esențiale: liniște, echilibru și sinceritate afectivă.

4. Acceptarea destinului. Chiar dacă omul pleacă din codru, natura rămâne aceeași. Omul devine simbol al devenirii, al fragilității și al efemerității, pe când codrul simbolizează prietenia, echilibrul și eternitatea. Așadar lumea trece, dar valorile profunde rămân: natura, armonia și echilibrul.

5. Regăsirea de sine. Poezia sugerează că omul se regăsește moral și spiritual atunci când este în contact cu natura, renunțând la agitația lumii. Omul are nevoie mereu de armonie și de regăsire.