.jpeg){kind=small}
Se dă textul:
„Am și eu o slăbiciune și
eu sunt om! dorințele grațioasei mele prietene domnișoara Mari Popescu sunt
pentru mine porunci, la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că
prietena mea nu abuzează niciodată de influența nemărginită ce știe bine că exercită
asupră-mi... De astă dată, ce mare lucru-mi cere?
„Stimate amice, Știu ce
prieten ești cu profesorul Costică Ionescu și cât nu e în stare să-ți refuze o
rugăminte. Mă-ndatorezi până-n suflet dacă obții de la el pentru elevul Mitică
Georgescu din clasa IV liceul X... la latină nota 7, fără de care, băiatul,
care mi-e rudă de aproape, rămâne și anul acesta repetent, ceea ce ar fi o mare
nenorocire pentru familia lui – o familie dintre cele mai bune – și pentru mine
o mare mâhnire. Cu cele mai afectuoase salutări, a dumitale bună prietenă, Mari
Popescu.”
A! irezistibilă grație,
cum știi de frumos să poruncești! Și ce bine s-a nemerit! Ionescu are și el o
slăbiciune, și el e om! ține la mine și nu e în stare să mă refuze.
Repede mă arunc într-o
birje și alerg la Ionescu, profesorul de latinește.
– Dragă Costică, viu la tine sigur că n-ai să
mă refuzi; știu cât pot conta pe amiciția ta și nu-mi permit a mă-ndoi un
moment că în cazul de față, fiind vorba, mă-nțelegi, de o chestiune care mă
interesează în așa grad, încât dacă n-aș fi pe deplin convins că tu, care mi-ai
dovedit totdeauna, fără să dezminți nicio- dată o afecțiune, ce pot zice că la
rândul meu... în fine...
– În fine – zice Ionescu – am înțeles... Nu
trebuia să mă iei așa departe. Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai
mei.
– Nu e loază, Costică; e
un băiat dintr-o familie dintre cele mai bune: mi-e rudă. – Cine știe ce leneș,
ce dobitoc!
– Nu-i adevărat, dragă
Costică; este un băiat prea cumsecade... Să nu mă lași!... Viu la tine sigur că
n-ai să mă refuzi; știu cât pot conta pe amiciția ta și nu-mi permit a mă-ndoi
un moment că în cazul de față, fiind vorba, mă-nțelegi, de o chestiune...
– Ei, lasă astea! știi că țiu la tine; ce mai
încap între noi astfel de fraze banale?... Ce notă vrei să-i dau pârlitului tău
de protejat?
– 7, dragă Costică!...
– Apoi, dacă n-o fi
știind nimic animalul!
– Să știe...
Te rog, dragă Costică!
dacă rămâne băiatul repetent încă un an, e o nenorocire pentru familia lui – o
familie dintre cele mai bune – și pentru mine o mare mâhnire...
– A! irezistibilă
milogeală prietenească! zice Costică; ce bine știi tu să poruncești! Aide!
să-ți fac hatârul și de data asta... să-i dau nepricopsitului 7.
– Merci, dragă Costică,
mare pomană-ți faci! (Lanțul slăbiciunilor, de I.L.Caragiale)
1.
a. Alcătuiți o compunere de
minim 150 de cuvinte în care să precizați mesajul textului de mai sus.
b.
Alcătuiți o compunere de minim 150 de cuvinte în care să
caracterizați personajul principal al textului. 30p
2.
Precizați tipul următoarelor construcții sintactice:
a.
Pisica se spală pe
blană zilnic.
b.
Mama aprinde candela
în fiecare seară.
c.
Clădirea fusese
construită în anul 1850 de către comuniști.
d.
Mă îmbrac repede
pentru a merge la concertul Deliei.
e.
Tăranii culeg roadele
târziu de pe câmp. 10p
3.
Transformați următoarea construcție activă în construcție
pasivă:
Președinta comisiei a
anulat voturile cetățenilor noștri. 10p
4.
Delimitați propozițiile din următoarea frază, precizați felul
lor și tipul de raport sintactic dintre ele:
Când Ileana auzi astfel de vorbe, ea merse la sine în
casă și află că floarea e încă aburită de rouă, că pasărea e flămândă. 10p
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu