Compilate i spazi vuoti con la preposizione semplice adatta al testo:
- Compilate i spazi vuoti con la preposizione composta adatta al testo:
- Compilate i spazi vuoti con la preposizione o la locuzione preposizionale adatta al testo:
Compilate i spazi vuoti con la preposizione semplice adatta al testo:
Cine? Chi?
Cine ești? Chi sei?
Cine sunteți? Chi siete?
Ce? Ce spui? Che? Che cosa dici?
Ce este? Che cos'è?
Care? Quale?
Cui? A chi?
Cui spui bună-ziua? A chi dici buongiorno?
A cui? A cui este? Di chi? Di chi e?
A cui este fetița ? Di chi e la bimba?
Despre cine? Riguardo chi?
Despre cine este vorba ? Di chi si tratta?
Despre ce? Di che cosa? Riguardo che?
Pentru cine? Per chi?
Pentru ce? Per che cosa?
Din ce cauză? Per quale motivo?
De la cine? Da chi?
De la ce? Da che?
Al cui este? Di chi e?
Ale cui sunt? Di chi sono?
Al cui ești? Di chi sei?
Ce fel de? Che tipo di?
Cum? Come?
Când? Quando?
Unde? Dove?
Unde ai fost? Dove sei stato?
Cu cine? Con chi?
Cu ce? Con che?
La cine ești? Da chi sei?
Bravo! Adesso puoi chiedere di tutto!🙋
M-am dus de Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaș foarte drăguț de vreo opt anișori. N-am voit să merg cu mâna goală și i-am dus băiețelului o minge foarte mare de cauciuc și foarte elastică. Atențiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele și mai ales copilului, pe care l-am găsit îmbrăcat ca maior de roșiori în uniformă de mare ținută. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii, — d-l Popescu tatăl este mare agricultor, — despre criză șcl. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăște chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii.
— Să-ți spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare, trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educația. Și nu știți d-voastră bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!
Pe când doamna Popescu îmi expune părerile ei sănătoase în privința educației copiilor, auzim dintr-o odaie de alături o voce răgușită de femeie bătrână:
— Uite, coniță, Ionel nu s-astâmpără!
— Ionel! strigă madam Popescu. Ionel! vin' la mama!
Apoi, cătră mine încet:
— Nu știi ce ștrengar se face... și deștept...
Dar vocea de dincolo adaogă:
— Coniță ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne mașina !... Astâmpără-te, că te arzi!
— Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin' la mama!
— Sări, coniță! varsă spirtul! s-aprinde!
— Ionel! strigă iar mama, și se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe ușe, apare micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește trecerea, luând o poză foarte marțială. Mama ia pe maiorul în brațe și-l sărută...
— Nu ți-am spus să nu te mai apropii de mașină când face cafea, că daca te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama?
— Dar — întrerup eu — pentru cine ați poruncit cafea, madam. Popescu?
— Pentru dumneata.
— Da de ce vă mai supărați?
— Da ce supărare!
Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maiorașul, îl scuipă, să nu-l deoache, și-l lasă jos. El a pus sabia în teacă, salută militărește și merge într-un colț al salonului unde, pe două mese, pe canapea, pe foteluri și pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul alege o trâmbiță și o tobă. Atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune trâmbița la gură și, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână și să sufle-n trâmbiță. Madam Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund totuși că nu cred să mai ție mult gerul așa de aspru; ea n-aude nimica.
— Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos, când sunt musafiri!
Iar eu, profitând de un moment când trâmbița și toba tac, adaog:
— Și pe urmă, d-ta ești roșior, în cavalerie.
— Maior! strigă mândrul militar.
— Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; și maiorul nu cântă cu trâmbița; cu trâmbița cântă numai gradele inferioare; maiorul comandă și merge-n fruntea soldaților cu sabia scoasă.
Explicația mea prinde bine. Maiorul descalică, scoate de după gît toba, pe care o trântește cât colo; asemenea și trâmbița. Apoi începe să comande:
— Înainte! marș!
Și cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce-ntâlnește-n cale. În momentul acesta, jupâneasa cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele. Cum o vede, maiorul se oprește o clipă, ca și cum ar vrea să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca o clipă, și maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un țipăt de desperare.
— Ține-l, coniță, că mă dă jos cu tava!
Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudența să iasă din neutralitate și să intervie în război, primește în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică lovitură de spadă.
— Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoți ochiul... Ți-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă, să-mi treacă și să te iert!
Maiorul sare de gâtul mamei și o sărută... Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat dulceața, mă pregătesc să sorb din cafea...
— Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu.
— Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... și... dumnealui... mi se pare că-i cam place.
Și zicând „dumnealui", mama mi-arată râzând pe domnul maior.
— A! zic eu, și dumnealui?
— Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu țigara-n gură, să te prăpădești de râs... ca un om mare...
— A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă...
— Da tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrând cu lingura în cheseaua de dulceață...
— Ajunge, Ionel! destulă dulceață, mamă! iar te-apucă stomacul...
Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru lingurițe, apoi iese cu cheseaua în vestibul.
— Unde te duci? întreabă mama.
— Viu acu! răspunde Ionel.
După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se apropie de mine, îmi ia de pe mescioară tabacherea cu țigarete regale, scoate una, o pune în gură și mă salută militărește, ca orice soldat care cere unui țivil să-i împrumute foc. Eu nu știu ce trebuie să fac. Mama, râzând, îmi face cu ochiul și mă-ndeamnă să servesc pe domnul maior. Întind țigareta mea, militarul o aprinde pe a lui și, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe când mama îl scuipă, să nu-l deoache, și îmi zice:
— Scuipă-l, să nu mi-l deochi!
Maiorul și-a fumat țigareta până la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o eu și-ncepe s-o trântească. Mingea sare până la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal.
— Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva... Vrei să mă superi? vrei să moară mama?
Dar maiorul s-a-ndârjit asupra ghiulelei săltătoare, care i-a scăpat din mână: o trântește cu mult necaz de parchet. Eu aduc spre gură ceașca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les lèvres… 4 mingea îmi zboară din mână ceașca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei de vizită, culoarea oului de rață.
— Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ți-am spus să te-astâmperi... Vezi? ai supărat pe domnul!... altadată n-o să-ți mai aducă nici o jucărie! Apoi, întorcându-se către mine, cu multă bunătate:
— Nu e nimic! iese... Cafeaua nu pătează! iese cu nițică apă caldă!... Dar n-apucă să termine, și deodată o văd schimbându-se la față ca de o adâncă groază. Apoi dă un țipăt și, ridicându-se de pe scaun:
— Ionel! mamă! ce ai?
Mă-ntorc și văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduți și cu drăgălașa lui figură strâmbată. Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat.
— Vai de mine! țipă mama. E rău copilului!... Ajutor! moare copilul!
Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gât și la piept.
— Nu-i nimica! zic eu. Apă rece!
Îl stropesc bine, pe când mama pierdută își smulge părul.
— Vezi, domnule maior? îl întreb eu după ce-și mai vine în fire; vezi? Nu ți-am spus eu că tutunul nu e lucru bun? Altdată să nu mai fumezi!
Am lăsat pe madam Popescu liniștită cu scumpul ei maior afară din orice stare alarmantă, și am ieșit. Mi-am pus șoșonii și paltonul și am plecat. Când am ajuns acasă, am înțeles de ce maiorul ieșise un moment cu cheseaua în vestibul — ca să-mi toarne dulceață în șoșoni.
I
nomi con articolo determinativo individuano l'oggetto che definiscono, si sa
esattamente di quale oggetto si tratta.
L'articolo
determinativo è costituito da lettere o gruppi di lettere che vengono
aggiunti alla fine della parola.
Ha forme specifiche a
seconda del caso, del numero e del genere.
Exemple pentru substantive feminine/ Esempi
per nomi femminili
1. Nominativo- parole che rispondono alla
domanda chi? chi e? e nella frase compiono la funzione
di soggetto.
Mama spală vasele. Mia madre lava i piatti.
Mamele
noastre stau la poveşti. Le
nostre madri raccontano storie.(Chiacchierano)
Pisica doarme pe canapea. Il gatto dorme sul divano.
Pisicile iubesc căldura. I gatti amano il caldo.
Ioana este prietena mea. Ioana è mia amica.
Ele sunt prietenele mele. Esse sono le mie amiche.
Am aranjat camera copilului. Ho sistemato la stanza del bambino.
Am udat floarea dimineaţă. Ho innaffiato il fiore al mattino.
Am udat florile dimineaţă. Ho innaffiato i fiori al mattino.
Am citit piesa de teatru.Ho letto la commedia.
Am citit piesele de teatru. Ho letto le commedie.
A venit mama fetei. La madre della ragazza è venuta.
A venit mama fetelor. La madre delle
ragazze è venuta.
Blana pisicii strălucește. Il pelo del gatto brilla.
Am adus mâncare pisicilor.Ho portato del cibo ai gatti.
Petalele florii au căzut.I petali del fiore sono caduti.
Petalele florilor au căzut. I petali dei fiori sono caduti.
I-am cumpărat mamei un cadou. Ho comprato un regalo a mia madre.
Am desenat mamelor portrete. Ho disegnato alle madri ritratti.
Am adus mâncare pisicii /pisicilor. Ho portato del cibo al gatto/ ai gatti.
Mama, mă ajuți? Mamma, mi aiuti?
Fetelor, veniți cu mine la cinema? Ragazze, venite con me al cinema?
Test
Pune articole hotărâte
corecte la următoarele substantive feminine:
Metti articoli
determinativi corretti nei seguenti nomi femminili:
1. A face pe cineva cu ou şi cu oţet- a certa, a mustra
Fare
qualcuno con uovo e aceto - litigare, rimproverare
2. A duce cu preşul – a păcăli, a duce pe cineva cu
vorba
Portare qualquno con il tappetino - ingannare, prendere qualcuno con
il passaparola
3. A se uita ca mâţa în calendar – a privi la ceva fără
a pricepe nimic
Guardare come un gatto
nel calendario -
guardare qualcosa senza capire nulla
4. A fi prins cu mâța-n sac - a fi prins cu minciuna
(înșelând)
Essere catturato con
il gatto nell sacchetto - essere catturati con una bugia (barare)
5. A umbla cu cioara vopsită – a fi necinstit, a fi
incorect
Camminare con il corvo
dipinto - essere
disonesto, essere scorretto
6. A trece ca Vodă prin lobodă – a umbla peste tot,
fără nicio piedică
Passare come
Voda attraverso il lupo - camminare ovunque, senza alcun ostacolo
7. A pune cu botul pe labe - a pune pe cineva la
respect
Mettere con il muso in
piedi – farsi rispettare
8. S-a dus bou şi s-a întors vacă - a pleca să se
instruiască sau să lămurească o problemă şi se întoarce mai puţin instruit sau
lămurit decât a plecat
Andò bue e tornò mucca - andare a chiarire un problema e tornare
meno chiarito di quanto non fosse partito
9. A face capul calendar – a zăpăci pe cineva
spunându-i foarte multe lucruri
Fare la testa un calendario: fare confondere qualcuno dicendo molte
cose
10. A duce cu zăhărelul – a înşela, a amăgi cu
promisiuni false
Portare
con lo zuccherino - ingannare, ingannare con false promesse
11. A se uita ca viţelul la poartă nouă - a se
uita uimit, nedumerit, dezorientat , în faţa unei situaţii noi şi
neaşteptate, căreia nu-i poţi face faţă
Guardare come un
vitello al nuovo cancello – guardare stupiti, perplessi, disorientati , di fronte a una
situazione nuova e inaspettata, che non si può affrontare
12. A
fi prins cu mâța-n sac - a fi prins cu minciuna (înșelând)
Essere catturati con
il gatto nell sacchetto - essere catturati con una bugia (barare)
13. Înalt ca bradul, prost ca gardul – superioritatea
fizică este inutilă fără inteligenţă
Alto come un abete,
stupido come un recinto- la superiorità fisica è inutile senza intelligenza
14. A ploua
în gură – a-i fi poftă
Piovere nella bocca-
avere voglia di qualcosa(cibi)
15. A-i sări
muştarul - a se enerva
Saltargli il senape-
arrabbiarsi
16. A scoate din pepeni pe cineva- a enerva, a înfuria
Tirare fuori
dall’anguria- infastidire,
arabbiare
17. A ajunge cuțitul la os - a ajunge într-o situație
limită
Raggiungere il
coltello fino all'osso – raggiungere ad una situazione limite
18. A băga mâna în foc (pentru cineva) - a garanta, a
avea încredere în cineva
Mettere una mano nel
fuoco (per qualcuno) -
garantire, avere fiduccia in qualquno
19. A se sparge în figuri - a se da mare
Rompersi in figuraccia
- darsi grandi
20. A sta de șase - a sta de pază
Stare di sei - fare la guardia
21. A scăpat de dracu' și a dat de tată-su - a da peste
un rău și mai mare
Fuggì
dall'diavolo e trovo il suo padre - incontrare un male
ancora maggiore
22. A ajuns la sapă de lemn - a ajuns sărac
Arrivato a zappa
di legno - divento povero
23. A avea o piatră pe inimă - a avea un mare necaz sau
frământare
Avere una pietra sul
cuore - avere grossi
problemi o tumulti
24. A împroșca cu noroi - a aduce acuzații fără bază cu
scopul de a compromite reputația cuiva
Fangosciare
qualquno- fare accuse
infondate per compromettere la reputazione di qualquno
25. A se duce pe Apa Sâmbetei- a pierde, a disparea
Andare sull' Acqua di
sabato - sparire, perdersi.
26. La Paştele Cailor- într-un viitor foarte îndepărtat sau niciodată
Alla Pasqua dei
cavalli - cioè in un
futuro molto lontano o mai
27. Când va zbura porcul- niciodată
Quando vola il
maiale - mai
28. Până în pânzele albe- a nu renunţa, fără limite, la infinit
Fino alle tele bianche - non arrendersi, indefinitamente
29. Din faţă liceu, din spate muzeu- se spune despre o femeie care arată din spate foarte tânără
Di fronte liceo, di
dietro museo -
espressione per metà ammirativa e per metà peggiorativa, l'espressione è usata
per descrivere una donna che si avvicina alla vecchiaia ma ha un corpo ben
conservato e, vista da dietro, sembra più giovane che in realtà
30. Tufă de Veneţia- ignorant, prost
Cespuglio di
Venezia - ignorante, uno che
non sa nulla
31. Dus cu pluta- nebun
Andato con il
sughero; Andato con lo stregone- pazzo, fuori di testa