Miorița, balada populară

 Balada este un pilon al identității românești, promovând o filosofie a integrității și comuniunii cu natura.

Valori:

1. Acceptarea morții ca ciclu natural. Ciobanul moldovean percepe moartea nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o nuntă, care prin metaforele naturii (soarele, luna, brazii, stelele) sugerează că moartea e o reuniune cu universul.

2. Dragostea pentru viață și profesie. Ciobanul dorește să fie îngropat în strunga oilor. cu fluierul la cap, simbolizând legătura eternă cu munca și pasiunea sa.

3. Demnitatea în fața adversarului. Ciobanul nu se răzbună când află ce doresc să îi facă tovarășii lui și își acceptă cu demnitate destinul.

4. Grija față de mamă. Ciobanul cere mioarei să o consoleze pe mama lui bătrână și să îi cruțe durerea, prin ascunderea adevărului.

5. Păstrarea tradițiilor. Transhumanța este obicei păstoresc, la fel și moartea văzută ca nuntă, în rândul tinerilor necăsătoriți.

Toate pânzele sus! de Radu Tudoran

 Textul plasează acțiunile într-un cadru de aventură maritimă și explorare și explorează teme despre natura umană și relațiile sociale.

Valori:

1. Prietenia și loialitatea. Anton Lupan pornește pe mare  în căutarea prietenului său dispărut, Pierre Vaillant, demonstrând devotament și angajament față de legătura lor. Relațiile dintre membrii echipajului navei Speranța sunt construite pe încredere și sprijin reciproc, esențiale pentru supraviețuirea în fața pericolelor.

2. Curajul și perseverența. Personajele se confruntă cu necunoscutul, cu furtuni și cu pirați, dar continuă călătoria cu determinare. Călătoria spre Țara de Foc este un vis al lui Anton Lupan, la care nu renunță nici atunci când șansele cunt minime.

3. Explorarea și căutarea cunoașterii. Romanul glorifică spiritul de aventură și dorința de a descoperi locuri necunoscute, inspirând cititorii să-și lărgească orizonturile.

4. Solidaritatea și acceptarea diferențelor. Echipajul este format din oameni de diferite origini care învață să colaboreze în ciuda diferențelor sociale  sau culturale.

Prostia omenească de Ion Creangă

 Textul este o celebrare a rațiunii și a simplității, o satiră a limitelor umane.

Valori:

1. Critica prostiei și a lipsei de logică ( frica irațională, lenea și lipsa de creativitate) Nevasta și soacra plâng de frica unui drob de sare care ar putea cădea de pe horn și le-ar ucide copilul. Personajul încearcă să arunce nuci cu furca în pod sau să tragă vaca pe șură în loc să coboare fânul.

2. Importanța rațiunii și a soluțiilor practice. Drumețul devine simbolul rațiunii, oferind soluții simple la problemele întâlnite. El sugerează folosirea toporului pentru a face o fereastră în loc să ,,care soarele” sau îndrumă rotarul să demonteze carul pentru a-l scoate afară.

3. Acceptarea imperfecțiunilor. Se subliniază că prostia este un fenomen universal, este onmiprezentă, dar ea poate fi temperată prin rațiune.

4. Încurajarea gândirii critice. Copiii sunt educați să găsească soluții simple și să le evite pe cele complicate.

Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă

 Textul are substrat moral profund și este o oglindă a societății în care, de multe ori, abilitățile individuale și inegalitățile determină succesul sau eșecul.

Valori:

1. Supraviețuirea și adaptarea. Vulpea dotată cu inteligență practică folosește creativitatea pentru a supraviețui, fură peștele, îl ascunde în scorbură. Ursul, lipsit de astfel de resurse, devine victimă a propriilor limite. 

 2. Viclenia versus naivitate și critica lăcomiei. Vulpea se folosește de înșelăciune pentru a-și atinge scopul, se preface moartă, îl păcălește pe urs. Ursul, naiv și lacom, acceptă sfatul absurd al vulpii fără a se gândi la consecințe și plătește pentru credulitate cu coada sa.

3. Justiția poetică. Vulpea rămâne nepedepsită, reflectând cruda realitate că cei vicleni prosperă uneori. Ursul suferă consecințele alegerilor sale, subliniind ideea că acțiunile au repercusiuni.

Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri

 Textul, inspirat din folclorul românesc, combină elemente fantastice cu elemente satirice  si comice.

Valori:

1. Triumful binelui asupra răului. Povestea urmărește lupta dintre Pepelea (erou simplu, dar curajos) și Zmeu (forță malefică), culminând cu victoria binelui, prin ingeniozitate și vitejie. Sânziana simbolizează idealul de frumusețe fizică și morală, care respinge răul reprezentat de Zmeu și Muma Pădurii.

2. Inteligența și umorul ca arme. Pepelea își învinge adversarii nu doar prin forță fizică, ci și prin istețime și glume.

3. Dragostea și devotamentul. Relația dintre Pepelea și Sânziana ilustrează iubirea pură care învinge diferențele sociale și forțele malefice. El își riscă viața pentru a o salva și ea îl răsplătește cu devotament, respingând pețitorii nobili.

4. Libertatea și justiția socială. Critica la adresa conducătorilor inadecvați  evidențiază nevoia unui lider curajos și drept. Finalul îl surprinde pe Pepelea devenind ginerele împăratului, promovându-se astfel ideea de ascensiune socială prin merit și credința în dreptate.

5. Magia și tradiția folclorică. Textul păstrează autenticitatea basmului românesc prin elementele fantastice, zâne, zmei, vrăji, transmițând lecții morale din înțelepciunea populară.