Verbul – Regele părților de vorbire 👑

Verbul este Regele gramaticii!

Este ca o locomotivă care trage după el toate celelalte „vagoane” (părți de vorbire). Nu întâmplător este prima parte de vorbire studiată în manuale.

✔ Este partea de vorbire care poate avea funcția de predicat.
✔ Este singura parte de vorbire care poate alcătui o propoziție de una singură.

În Povestea Propoziției verbul este „tatăl” (predicatul). Își caută „soție” (subiectul), iar împreună formează familia: „copiii” – complementul (fata) și atributul (băiatul). 👪

Ce exprimă verbul?

Verbul exprimă, în general, acțiuni, stări sau existență.

În dicționar, îl găsim la forma nepersonală de infinitiv:

a lucra
a bea
a face
a iubi
a urî

Conjugările verbului

În funcție de terminația infinitivului, verbele se împart în cinci conjugări:

🔹 Conjugarea I (-a)

a lucra, a cânta, a sta

🔹 Conjugarea a II-a (-ea)

a bea, a vedea, a avea

🔹 Conjugarea a III-a (-e)

a face, a merge, a aduce

🔹 Conjugarea a IV-a (-i)

a iubi, a citi, a zări

🔹 Conjugarea a V-a (-î)

a urî, a hotărî, a coborî

Tipurile de verbe

Verbele sunt de patru feluri:

1️⃣ Verbe predicative

✔ Au funcție sintactică de predicat verbal.
✔ Răspund la întrebarea: Ce face?

Exemplu:
„El merge.”

2️⃣ Verbe nepredicative

✔ Nu pot avea funcție de predicat.
✔ Se mai numesc forme verbale nepersonale.

Sunt patru:

infinitiv: a merge
participiu: mers
gerunziu: mergând
supin: de mers

Acestea pot avea funcții precum: subiect, atribut, complement, nume predicativ!

Să le observăm în exemple!

pentru citit-atribut verbal (care cărți?)
de aflat - subiect ( ce este simplu?)
de a patina-atribut verbal ( care dorință?)
de interpretat- nume predicativ (de ce era?)
strălucind- atribut verbal ( care stele?)
Intrând - circumstanțial de timp (când l-am văzut?)
de a aștepta - complement prepozițional ( de ce ne-am saturat?)
înainte de a începe - circumstanțial de timp (când am ajuns?)
fără a cere- circumstanțial de mod ( cum am lucrat?)
de a termina - nume predicativ (ce era preocuparea?)

3️⃣ Verbe copulative

✔ Alcătuiesc predicat nominal împreună cu un nume predicativ.

Exemplu:
„Maria este elevă.”

Cel mai important verb copulativ este „a fi”.

Alte verbe copulative (în anumite contexte):

1. a deveni (mereu copulativ), a ajunge, a ieși, a se face (când au sensul de a deveni)

ex. Sora mea a devenit medic/ a ieșit medic/ a ajuns medic/ s-a făcut medic.

2. a rămâne, când nu arată locul.

ex. Sora mea a rămas medic.

3. însemna, când nu are sensul de a scrie, a face un semn grafic

ex. Zâmbetul de pe fața lui înseamnă fericire.

4. a părea, când are persoană.

ex. El pare de gheață.

4️⃣ Verbe auxiliare

Limba română are trei verbe auxiliare (verbe ajutătoare) care contribuie la formarea timpurilor compuse!

👉Ele fac parte din predicat împreună cu verbul de conjugat!

ex. aș fi citit= predicat verbal exprimat prin verb predicativ, mod condițional-optativ, timp perfect, persoana I, sg, conjugarea a IV-a (👉aș, fi - verbe auxiliare)

💚1. a fi (pe care l-ați observat mai sus 👆)

💚2. a avea: întâlnit la -perfect compus , indicativ (am/ai/a/am/ați/au citit)

-prezent, condițional-optativ (aș/ ai/ ar/am/ați/ar citi)

-perfect , condițional-optativ (aș/ai/ar/am/ați/ar fi citit)

💚3. a vrea: întâlnit la: -viitor, indicativ (voi/vei/va/vom/veți/vor merge)

-viitor anterior, indicativ (voi/vei/va/vom/veți/vor fi mers)

Modurile personale ale verbului

Verbul are mod și timp.

Modurile personale sunt:

indicativ
imperativ
conjunctiv
condițional-optativ

☝Verbul la aceste moduri este în propoziție predicat!

Modul indicativ (7 timpuri)

prezent: lucrez, lucrezi, lucrează, lucrăm, lucrați, lucrează
imperfect: lucram, lucrai, lucra, lucram, lucrați, lucrau
perfect compus: am lucrat, ai lucrat, a lucrat, am lucrat, ați lucrat, au lucrat
perfect simplu: lucrai, lucrași, lucră, lucrarăm, lucrarăți, lucrară
mai-mult-ca-perfect: lucrasem, lucraseși, lucrase, lucraserăm, lucraserăți, lucraseră
viitor: voi lucra, vei lucra, va lucra, vom lucra, veți lucra, vor lucra
viitor anterior: voi fi lucrat, vei fi lucrat, va fi lucrat, vom fi lucrat, veți fi lucrat, vor fi lucrat

Cum conjugăm perfectul simplu?

Acest timp este un timp trecut de la modul indicativ. Asta știți, nu?

Ce este mai greu - conjugarea lui, pentru că sună ciudat forma la perfect simplu, nu-i așa?

De aceea nu știți niciodată cum să îl începeți când îl conjugați.😩😞

1️⃣ Pornim de la perfect compus: „am lucrat”
2️⃣ Luăm participiul: „lucrat”, ,,spus”

Dacă participiul se termină în -t:

eliminăm „t” → lucra
adăugăm terminațiile de perfect simplu:
-i, -și, -ă, -răm, -răți, -ră: desenai, desenași, desenă, desenarăm, desenarăți, desenară (la persoana a III-a singular, dacă verbul se termină în -a, el se transformă în ă (desenă, lucră, plecă).

! Celorlalte verbe de la persoana a III-a singular nu li se pune nicio terminație)

Dacă participiul se termină în -s:

adăugăm „e” → spuse
apoi terminațiile de perfect simplu: spusei, spuseși, spuse, spuserăm, spuserăți, spuseră

Haideți că nu e greu, nu?😎 Mai simplu de atât nu se poate explica timpul 💁perfect de simplu!😂

Mai-mult-ca-perfect

Pornim de la aceeași bază ca la perfect simplu și adăugăm terminațiile:

-sem, -seși, -se, -serăm, -serăți, -seră

Exemplu:
lucra + terminații: lucrasem, lucraseși, lucrase, lucraserăm, lucraserăți, lucraseră
merse + terminații: mersesem, merseseși, mersese, merseserăm, merseserăți, merseseră

👉 Numele este lung, terminațiile sunt lungi!

Modul imperativ

Exprimă:

porunci
îndemnuri
sfaturi

Exemple:

Lucrează! Nu lucra! Stai! Nu sta! Fă! Nu face!
Lucrați! Nu lucrați! Stați! Nu stați! Faceți! Nu faceți!

Modul conjunctiv

Are două timpuri:

💃prezent: să lucrez, să lucrezi, să lucreze, să lucrăm, să lucrați, să lucreze
💃perfect: să fi lucrat, să fi lucrat, să fi lucrat, să fi lucrat, să fi lucrat, să fi lucrat

Modul condițional-optativ

Are două timpuri:

💥prezent: aș lucra, ai lucra, ar lucra, am lucra, ați lucra, ar lucra
💥perfect: aș fi lucrat, ai fi lucrat, ar fi lucrat, am fi lucrat, ați fi lucrat, ar fi lucrat

Valorile verbului a fi – explicație clară

Verbul „a fi” poate avea trei valori:

🔹 Verb predicativ- când are funcție sintactică de predicat verbal.

Când are sensurile de mai jos va fi predicat verbal:

🙋a se afla, a se găsi, a exista: Pixul este pe masă.
🙋a se întâmpla, a se petrece, a avea loc: Spectacolul fusese la ora trei.
🙋a costa: Pâinea a fost doi lei.
🙋a veni, a pleca: Trenul va fi la ora trei.
🙋a proveni: El era din Brașov.

🔹 Verb copulativ- când realizează predicat nominal împreună cu un nume predicativ. În acest caz arată o caracteristică, cum este, cine este, ce este sau despre ce este subiectul.

               🙋Mihai este prietenul meu.
               🙋Pisica este un mamifer.
               🙋Pisica este blândă.
🙋Filmul este despre familie.

🔹 Verb auxiliar- când ajută la formare unor timpuri compuse

               🙋viitor anterior: voi fi scris
               🙋conjunctiv, perfect: să fi scris
               🙋condițional-optativ, perfect: aș fi scris

Conjugarea verbului a fi

Concluzie

Verbul este centrul propoziției. Fără el, nu avem comunicare completă.

Dacă înțelegi:

conjugările
modurile și timpurile
diferența dintre predicativ, copulativ și auxiliar

atunci „Regele” nu mai este deloc înfricoșător 😊👑

Citește și:

Gramatică
Predicatul (lecție completă pentru gimnaziu)
Omografe și Omofone în Limba Română – Explicații, Exemple și Exerciții

Despre mine

Pagini