Eu cine sunt, tu cine ești? (Negură Camelia)

 Eu cine sunt, tu cine ești?

Muza mă cheamă

Spre cufărul de spus  povești,

Ce gândul mă-ndeamnă.

Frământați în lumina dimineții,

Zămisliți din pulbere și pământ,

Două destine purtate în vânt

Și spulberate în oceanul vieții.

Rouă pe  floare și ochi din curcubeu

Am vrut să fiu,

Cu aripile frânte, într-un instantaneu,

Am devenit un fir de purpuriu.

Pulsațiile cresc și inima vrea

Din nou să trăiască iubirea,

Pe aripi de vânt curtată, așa,

Iți voi atrage  privirea.

Speranța e-aici și frumosul în suflet,

Și ochiul ferestrei spre cer,

La ale tale Doamne, mereu vreau să cuget,

Astăzi nimic vreau să-ți cer.

🙏🙏

În fiecare zi (Romulus Vulpescu)

💜💜💜💜💜💜💜

 În fiecare zi, ne batem joc

De păsări, de iubire şi de mare,

Şi nu băgăm de seamă că, în loc,

Rămâne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis

Pe care-l anulăm cu-o șovăire;

Ne reculegem într-un cerc închis

Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un așternut posac,

Însingurați în doi, din lașitate,

Mințindu-ne cu guri care prefac

În zgura sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,

Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:

Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,

Ca să mai știm că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc

De păsări, de iubire şi de mare,

Şi nu băgăm de seama că, în loc,

Rămâne un deşert de disperare.

💜💜💜💜💜💜💜💜💜

A trai far-a iubi ( Nicolae Vacarescu)

 ☝

A trai fara-a iubi,

Ma mir ce trai o mai fi !

A iubi far-a simti,

Ma mir ce dragoste-o fi !

A simti far-a dori,

Ma mir ce simtire-o fi !

A dori far-a jertfi,

Ma mir ce dor o mai fi ?

❤

Corydon (Radu Stanca)

👦👨

 Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,

Pe străzile pline când ies n-am pereche,

Atât de graţios port inelu-n ureche,

Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.

Născut din incestul luminii cu-amurgul,

Privirile mele dezmiardă genunea,

De mine vorbeşte-n oraş toată lumea,

De mine se teme în taină tot burgul.

Sunt prinţul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip să ma scap de priviri pătimaşe,

Prin părul meu vânăt, subţiri, trec ca aţa,

Şi toţi mă întreabă: sunt moartea, sunt viaţa?

De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de paşe?

Şi nu-i chip să scap nici pe străzi mărginaşe…

Panglici, cordeluţe, nimicuri m-acopăr,

Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.

Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu,

Şi-ntregul picior când păşesc îl descopăr,

Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr…

Cellalt ochi, (cel galben) îl las să s-amuze

Privind cum se ţin toţi ca scaiul de mine.

Ha! Ha! Dac-aţi şti cât vă şade de bine,

Sărind, ţopăind după negrele-mi buze.

Cellalt ochi s-amuză şi-l las să s-amuze.

https://Versuri.ro/w/cw87

C-un tainic creion îmi sporesc frumuseţea,

Fac baie în cidru de trei ori pe noapte,

Şi-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,

Pantofi cu baretă mi-ajută zvelteţea,

Şi-un drog scos din sânge de scroafă nobleţea.

Toţi dinţii din gură pudraţi mi-s cu aur,

Mijlocul mi-e supt în corset sub cămaşe,

Fumez numai pipe de opiu uriaşe,

Pe braţul meu drept, tatuat-am un taur,

Şi fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite

Umbrela cu cap de pisică rânjeşte,

Şi nu ştiu de ce, când plimbarea-mi prieşte,

Când sunt mulţumit c-am stârnit noi ispite,

Din mine ies limbi şi năpârci otrăvite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,

Şi însăşi natura atotştiutoare,

Ea însăşi nu ştie ce sunt: om sau floare?

Sau numai un turn rătăcit între case,

Un turn de pe care cad pietre preţioase.

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,

Pe străzile pline când ies n-am pereche,

Atât de graţios port inelu-n ureche,

Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.

👸👦

Psalm (Tudor Arghezi)

                     🙏

Tare sunt singur, Doamne, si piezis!

Copac pribeag uitat in campie,

Cu fruct amar si cu frunzis

Tepos si aspru-n indarjire vie.

Tanjesc ca pasarea ciripitoare

Sa se opreasca-n drum,

Sa cante-n mine si sa zboare

Prin umbra mea de fum.

Astept crampeie mici de gingasie,

Cantece mici de vrabii si lastun

Sa mi se dea si mie,

Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulceata,

Nici chiar aroma primei agurizi,

Si prins adanc intre vecii si ceata,

Nu-mi stau pe coaja moile omizi.

Nalt candelabru, straja de hotare,

Stelele vin si se aprind pe rand

In ramurile-ntinse pe altare

Si te slujesc; dar, Doamne, pana cand?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte

Si de-a rodi metale doar, patruns

De grele porunci si-nvataminte,

Poate ca, Doamne, mi-este de ajuns.

In rostul meu tu m-ai lasat uitarii

Si ma muncesc din radacini si sanger.

Trimite, Doamne, semnul departarii,

Din cand in cand, cate un pui de inger,

Sa bata alb din aripa la luna,

Sa-mi dea din nou povata ta mai buna.

                           🙏