SUBIECTUL I (70 de puncte)
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.
Textul 1
SCENA VIII
ȘEFUL, ICHIM
Din stânga, intră pufăind în gară, mai puţin formidabil ca automotorul, trenul personal. Locomotiva trece şi dispare în dreapta, într-un ritm descrescând, până se opreşte. Prin fereastra şi geamul uşii, se vede un vagon sau două. Mişcare pe peron. Ichim, care trece cu căruciorul. […] Un şuierat. Trenul se pune din nou în mişcare, încet, greoi, pe urmă din ce în ce mai repede.
ŞEFUL (din prag, în timp ce ultimele vagoane trec şi dispar): Îl terminarăm şi pe ăsta, Ichim.
ICHIM: ÎI terminarăm, dom’ şef.
ŞEFUL: Să mai treacă şi acceleratul de Braşov, şi am scăpat.
ICHIM: Adevărat. (Ichim dispare spre stânga. Șeful intră în birou, îşi scoate chipiul, îl pune în cui; pe peron oarecare forfoteală continuă, siluete de călători care se îndreaptă spre ieşire, spre stânga).
SCENA IX
ȘEFUL, PASCU
PASCU (încărcat de valize, oprindu-se în prag): Salutare, domnu’ şef.
ŞEFUL: Bine-ai venit, domnu’ Pascu.
PASCU: Cucoana-i aici?
ŞEFUL: E în târg. Adineauri a plecat.
PASCU: Aveam o vorbă cu dumneaei. I-am adus tot ce mi-a spus.
ŞEFUL: Intră, intră.
(Pascu-şi lasă o parte din valize afară şi intră înăuntru cu una singură.)
PASCU: Ia să vedem. (Deschizând valiza:) Numai să găsesc. C-am avut atâtea...
ŞEFUL: Ce se mai aude în capitală?
PASCU: Cald. Cald al dracului!
ŞEFUL: De! Nu-i ca aici, ca la noi.
PASCU: Ce tot stai să vorbeşti! Aici e rai. Raiul pe pământ. (Scoate din valiză un pachet).
ŞEFUL: Ăsta e pachetu’ nevesti-mii?
PASCU: Nu, nu. E al lui domnu’ Miroiu, profesorul.
ŞEFUL: Că bine zici. (Iese în prag, se uită în dreapta şi în stânga pe peron): Dom’ profesor! Dom’ profesor!
Ia vezi, Ichime, unde-i domnu’ Miroiu. Că era adineauri pe-aici. (Către Pascu, reintrând): Te aştepta.
PASCU (tainic): Dom’le șef! Ce crezi dumneata că e în pachetul ăsta?
ŞEFUL: Păi ce să fie? O carte.
PASCU: Carte, carte! Dar ce fel de carte? (Misterios:) Știi câți bani costă? Douăzeci și două de mii de lei.
ȘEFUL: Câți?
PASCU: Douăzeci și două de mii.
ȘEFUL: Fugi de-acolo. Nu se poate.
PASCU: Pe ochii mei. (Explicând repede): A fost profesorul aseară la mine şi mi-a numărat în mână
douăzeci și două de mii de o mie… douăzeci și două.
ŞEFUL: (îngrijorat): Dar ce carte să fie?
PASCU: Păi ştiu eu? Cum mi-a dat-o librarul din Bucureşti, aşa i-am adus-o, mi-era şi frică, zău. Auzi
dumneata? Douăzeci și două de mii.
ŞEFUL: Douăzeci și două de mii!
SCENA X
ȘEFUL, PASCU, PROFESORUL, apoi DOMNIȘOARA CUCU
PROFESORUL: (vine grabnic din stânga, pe peron, trece prin faţa ferestrei, intră): Domnu’ Pascu! Aici
erai? Credeam că n-ai venit!
PASCU: Se poate, dom’ profesor?
PROFESORUL: Te-am căutat pe peron, afară, la trăsuri.
PASCU: Învălmăşeală mare.
PROFESORUL (încet, îngrijorat): Ai adus?
PASCU (întinzându-i pachetul): Poftim.
PROFESORUL (luând pachetul, rămâne o secundă nemişcat): Mulţumesc... Da... Mulţumesc... (Se uită
la pachet, pe urmă la cei doi. Pe urmă, trecând spre stânga, aproape de fereastră, la lumină, desface
repede pachetul şi scoate de acolo un volum mare, pe care-l răsfoieşte cu înfrigurare, ca şi cum ar căuta
o anumită pagină, un anumit lucru. Şeful şi Pascu schimbă priviri intrigate).
PASCU (scoţând din valiză un alt pachet): Uite şi pachetul cucoanei dumitale, dom’ șef. L-am învelit în
hârtie albastră, să nu le-ncurc.
ŞEFUL: Bravo! Să trăieşti! Îmi pare rău că nu e nevastă-mea aici, că te opream la masă. Avem o raţă pe
varză, o minune! A rămas de la prânz.
PASCU: Las-o pe altă dată, că acuma sunt grăbit. Nu vezi câte bagaje am?
Mihail Sebastian, Steaua fără nume
Textul 2
Când au apărut primele trenuri la noi? De unde erau importate?
Calea ferată română se aseamănă mult cu cea engleză, care a fost prima din lume, în 1830. A fost o
linie a cărbunelui. Aşa a început şi calea ferată românească, la 20 august 1854, tot cu o linie a cărbunelui, pe ruta Oraviţa-Baziaş, deşi în multe documente apare Bucureşti-Giurgiu ca fiind prima cale ferată română. Aceasta a fost într-adevăr prima linie, însă din Principatele Române Unite. Locomotivele şi vagoanele erau de producţie austriacă. După doi ani de teste, în 1856, linia Oraviţa-Baziaş a început să fie folosită şi pentru transportul de călători. Austriecii erau foarte prudenţi, nu voiau să rişte niciun fel de accident. În zona Dobrogei, prima linie de cale ferată a fost Constanţa-Cernavodă, în anul 1860.
Cunoaşteţi mărturii ale primilor călători cu trenul? Există astfel de documente?
Primul român care a călătorit cu trenul a fost Petrache Poenaru, omul care a inventat stiloul cu rezervor.
El a povestit că a călătorit cu 16 „căruţe”, aşa numea vagoanele, şi că i-a fost foarte frică de viteză. Un
lucru amuzant astăzi, mai ales că atunci trenurile nu aveau viteză mare. Circulau întotdeauna cu un
călăreţ cu steag înaintea lor, deci este clar ce viteză puteau să aibă. La vremea aceea însă, viteza
însemna cu totul altceva. […]
Care erau primele trasee? Ce oraşe legau?
Primul traseu a fost cel al cărbunelui Oraviţa-Baziaş. În Transilvania şi Banat, calea ferată s-a dezvoltat
enorm până la 1918. Erau 64 de companii, 4583 de kilometri de cale ferată normală şi 813 kilometri de
cale ferată îngustă. […]
Cine-şi putea permite pe-atunci o călătorie cu trenul?
Oamenii de rând în niciun caz nu-şi permiteau. Un bilet pe o rută scurtă era echivalentul a două perechi de găini. Cu trenul mergeau avocaţii, medicii şi profesorii, dar şi mulţi studenţi, deoarece aceştia învăţau la Paris sau în Germania. Cu căruţa ar fi făcut două săptămâni până acolo şi de aceea alegeau să meargă cu trenul.
Cât dura o călătorie cu trenul de la Iaşi la Bucureşti, de pildă?
De exemplu, în anul 1922 era expresul Bucureşti–Iaşi. Pleca din Bucureşti la 14:20 şi ajungea la Iaşi la
23:20. Deci făcea nouă ore. […]
Aţi călătorit vreodată cu avionul? Dacă ar fi să puneţi cap la cap orele petrecute în tren, cam câte ar ieşi?
Nu am călătorit niciodată cu avionul, dar pot spune că în tren mi-am petrecut o treime din viaţă. Numai
săptămâna trecută am făcut 800 de kilometri cu trenul, până la Iaşi şi înapoi.
Radu Bellu: În tren mi-am petrecut o treime din viaţă – interviu, a consemnat Simona Suciu în www.dilemaveche.ro
A.
1. Notează, din textul 1, două cuvinte/grupuri de cuvinte ce reprezintă indici de spațiu. 2 puncte
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte
Șeful și Pascu discută cu interes despre:
a) aglomerația produsă în gară.
b) numărul prea mare al bagajelor.
c) prețul surprinzător al unei cărți.
d) numărul vagoanelor trenului.
Răspunsul corect: .
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte
Persoana căreia Pascu îi aduce un pachet învelit în hârtie albastră este :
a) domnișoara Cucu.
b) librarul bucureștean.
c) profesorul Miroiu.
d) soția șefului de gară.
Răspunsul corect: .
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Pentru avertizare, primele trenuri circulau având în față:
a) o căruță special construită.
b) o locomotivă britanică.
c) un călăreț cu steag.
d) un vagon-rezervor.
Răspunsul corect: .
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,
bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte (Enunțul Corect Incorect)
Pascu acceptă invitația la masă a șefului de gară.
Domnul Pascu spune că biletul de tren a costat 22 000 de lei.
Neavând răbdare până acasă, profesorul răsfoiește cartea chiar în gară.
Primele căi ferate de la noi erau destinate transportului de cărbune.
Petrache Poenaru a fost primul român care a călătorit cu trenul.
În 1922, călătoria cu trenul de la București la Iași dura 23 de ore.
6. Precizează, într-un enunț, o trăsătură a textului dramatic, așa cum reiese din textul 1.
7. Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență din fiecare text. 6 puncte
8. Crezi că este important să cunoști istoria căilor ferate? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 2. 6 puncte
9. Asociază fragmentul din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte
B.
1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Conțin diftong ambele cuvinte din seria:
a) „aude”, „feroviare”.
b) „avionul”, „înființat”.
c) „criteriul”, „douăzeci”.
d) „noutăți”, „stiloul”.
Răspunsul corect: .
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Seria care conține doar cuvinte derivate este:
a) „călătorie”, „românească”.
b) „căruța”, „normală”.
c) „desface”, „dumneata”.
d) „treime”, „deoarece”.
Răspunsul corect: .
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Sensul structurii subliniate în enunțul „Oamenii de rând în niciun caz nu-şi permiteau” este:
a) amabili.
b) disciplinați.
c) excepționali.
d) obișnuiți.
Răspunsul corect: .
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Există o relație de paronimie între ambele cuvinte subliniate în enunțurile din seria:
a) „Ce se mai aude în capitală?”; Legea are importanță capitală.
b) „Dar ce fel de carte?”; A primit carte de identitate.
c) „Să meargă cu trenul”; Roșul nu merge cu verdele.
d) „Scoate din valiză un pachet”; În casă avea un parchet de lemn.
Răspunsul corect:
5. Selectează, din fragmentul următor, trei feluri de pronume, pe care le vei preciza:
„ŞEFUL: E în târg. Adineauri a plecat.
PASCU: Aveam o vorbă cu dumneaei. I-am adus tot ce mi-a spus.
ŞEFUL: Intră, intră.
(Pascu-şi lasă o parte din valize afară şi intră înăuntru cu una singură.)” 6 puncte
Pronumele selectat Felul pronumelui selectat
6. Precizează tipul construcțiilor sintactice din exemplele de mai jos. 6 puncte
În caz că aș vizita o altă planetă, m-aș duce le Marte.
Înțeleg, a spus orbul.
Rămâne de revizuit lecția.
M-am apărat de soare cu o pălărie.
Fără să fie o vedetă, a câștigat inimile multor fani.
Poveștile sunt spuse copiilor de bunici.
8. Încercuiește forma corectă a cuvintelor din mesajul următor, reprezentând întrebările adresate unui
prieten. 6 puncte
— Crezi, dragă Andrei, că în Mai/mai ar fi bine să călătorim vreo/vre-o săptămână sau mai mult,
cam cinsprezece/cincisprezece zile, cu aceste avioane a/ale companiei britanice? Știi/ști că au
trasee/traseie răspândite în lume?
SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)
Imaginează-ți că ai fost în vacanță, într-o călătorie cu trenul.
Scrie un text narativ, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare din acea călătorie,
incluzând o secvență dialogată, de minimum patru replici, și una descriptivă, de minimum 30 de cuvinte.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor –1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).
Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar
în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
A.
RăspundețiȘtergere1. Cuvinte care reprezintă indici de spatiu sunt: ,, în gară " și ,, în birou".
2. C
3. D
4. C
5. Incorect/ Incorect/ Corect/Corect/ Corect/ Incorect
6. O trăsătură a textului dramatic prezentă și în fragment este organizarea pe scene, ne sunt redate scenele VIII, IX și X.
7. Cele două texte au ca element de conținut comun referirea la tren. În primul text Pascu ajunge într-o gară cu trenul, aducând două pachete, unul pentru soția șefului de gară și altul pentru un profesor. În textul al doilea întâlnim un interviuri luat lui Radu Bellu de către Simona Suciu despre călătoriile acestuia cu trenul.
8. Consider că este important să cunoaștem istoria căilor ferate în măsura în care ne dorim să cunoaștem orice altceva despre țara noastră, ca un plus pentru cultura noastră generală.
Căile ferate sunt un mijloc de transport comod și ieftin pentru a călători oriunde în lume. În țara noastră există legături feroviare între marile orașe și, deși viteza de circulație a trenurilor este mică, pe parcursul călătoriei poți citi liniștit dintr-o carte, poți admira peisajele de pe fereastră, poți dormi într-un vagon- cușetă sau mânca comod și să te trezești la destinație odihnit și pregătit de o nouă aventură a vieții. Această comoditate la drumuri lungi nu o găsești în călătoria cu alt mijloc de transport.
De exemplu, în textul 2 Radu Bellu afirmă că și-a petrecut o treime din viață pe tren. Având de făcut drumuri la Iași de la București, probabil că i-a fost mult mai ușor să îl facă cu trenul decât cu mașina sau cu avionul deoarece este mult mai scump.
9. Fragmentul din ,,Steaua fără nume” se Mihail Sebastian poate fi asociat cu opera ,,Marele uriaș prietenos ” de Roald Dahl deoarece ambele promovează ca valoare culturală pasiunea pentru cărți.
În textul 1, profesorul Miroiu așteaptă cu nerăbdare într-o gară să primească o carte de la București pe care a dat o mulțime de bani și pe care o deschide cu emoție încă din gară.
În ,,Marele uriaș prietenos” , o fetiță aflată la orfelinat riscă să fie pedepsită deoarece nu se culcă la programul stabilit și citește cărți sub pătură când toți ceilalți copii dorm. Așa ea îl cunoaște pe M.U.P, un uriaș dintr-o altă lume cu care începe o frumoasă prietenie și aventură.
B.
RăspundețiȘtergere1. C
2. A
3. D
4. D
5. dumneaei - pronume de politețe
mi- pronume personal
-și - pronume reflexiv
6. Condițională/ incidenta/ impersonală/ reflexivă/ concesivă/ pasivă
7. mai/ vreo/cincisprezece/ ale/ știi/ trasee
Subiectul al doilea
Atunci când pornim într-o călătorie, se presupune că avem măcar habar când ajungem sau ce anume ne trebuie ca să fim pregătiți în orice situație. Se presupune că știm... dar acesta nu a fost și cazul nostru. Să vedeți de ce...
Când să pornim în vacanță, mama mă anunță că vom face călătoria spre munte cu trenul. Era ceva nou pentru mine, nu mai alesesem acest mijloc de transport niciodată. Am rămas plăcut surprins de comoditatea pe care o oferă trenul. Ne-am luat bilete la vagonul-cușetă cu patru locuri. Un compartiment doar pentru noi care ne oferea intimitate și liniște. Patru paturi destul de comode erau suprapuse, lenjeriile erau curate, fereastra mare ne oferea deschidere spre toată panorama muntoasă pe lângă care trenul trecea în viteză. Vedeam brazi falnici cu crengile aplecate sub greutatea zăpezii și o întindere nemărginită de alb strălucitor la care abia ne puteam uita.
-Îți place cu trenul? mă întrebă mama.
-Da, e fantastic, mai ales pe timp de iarnă, îi răspunsesem. Nu am mai văzut peisaje de iarnă așa de frumoase niciodată!
-E ca într-un basm, nu-i așa? zise ea.
-Da, un basm cu brazi feți-frumoși, îmi imaginam eu.
Dintr-odată s-a auzit un șuierat și trenul s-a oprit. Nu știam ce se întâmplase. Am ieșit toți la ferestre și ce să vezi? Un cerb falnic stătea nemișcat în mijlocul șinei. Și nu se dădea dus. A claxonat mecanicul întruna vreo oră. El niciun pas. A trebuit să sune la protecția animalelor pentru a-l reloca pe sus.
Deși am stat vreo două ore pe loc, nu m-am plictisit, deoarece mama ne pusese ronțăieli și eu aveam întotdeauna la mine o cartea bună din care am citit pe nerăsuflate.
Să călătorești cu trenul nu este rău deloc!