Povestea fără sfârșit de Michael Ende

 Romanul fantastic este o capodoperă pentru copii, scrisă în 1979. Este un roman- basm, un roman plin de mituri, simboluri și povești, lumi fantastice și animale fantasmagorice precum  Sfinxul, Șarpele, Apa Vie etc.

Cartea are ca temă principală pasiunea, așa cum se spune din incipit. Textul promovează ca valori importanța fanteziei, a creativității, a vindecării.

 Tehnica narativă utilizată de autor este povestea în ramă,  povestea în poveste, o poveste care se naște la infinit, o poveste fără sfârșit a cărei cheie este regăsirea sinelui.

Bastian Balthasar Bux este băiat singuratic și nefericit, care la începutul romanului este batjocorit pentru că îi place să citească și să inventeze povești. S-a retras în lumea poveștilor pentru că este orfan de mamă, tatăl lui, tehnician dentar, este mereu absent, îngândurat și indiferent, iar colegii îi sunt răutăcioși.

   Este un băiat nereușit pe toată linia, așa cum afirmă domnul Koreander, anticarul ursuz la care intră să se ascundă de colegii care îl batjocoreau. Anticarul are în mâini o carte veche legată în mătase arămie, care îi va schimba viața.  Cartea avea pe coperte imaginea a doi șerpi într-un oval, care se mușcau unul pe altul de coadă și titlul ,,POVESTEA FĂRĂ SFÂRȘIT”. Copilul crede că a găsit cartea vieții lui și o fură, convins fiind ca anticarul nu va vrea să i-o dea. 

O dată ce băiatul o atinge, simte că viața lui  a fost prinsă ca într-o capcană și că nimic nu va mai fi la fel.

Lectura cărții îl poartă în lumea magică numită Fantazia care trebuie salvată de la distrugere. Crăiasa Copilă din regatul Soarelui este bolnavă si are nevoie de un nou nume primit de la un om pentru a supraviețui. Antreiu, un copil de vârsta lui Bastian, este trimis de Craiasă în Marea Căutare alături de Fuhur, un balaur.

Așa îl găsește pe Bastian și acesta este captat ca personaj în aventură alături de el pentru a salva regatul de invazia Nimicului. El va fi cel care va da noul nume crăiesei, Puișorul Lunii. 

Apoi se trezește în Fantazia, în întuneric, lângă Puișorul Lunii. 

 Aceasta îi dă un giuvaier Auryn care să îl apere de orice și  află că i se pot îndeplini toate dorințele. Astfel Bastian a  creat multe personaje și situații fanteziste precum: Perelin, Pădurea Nopții, Goab, Deșertul Culorilor și Amarganth, Orașul de Argint. Tot Bastian a mânuit sabia Sikanda și i-a transformat pe arhai in șlamufe. Bastian s-a împrietenit cu vrăjitoarea Xayide și a provocat Bătalia de la Turnul de Fildeș. A devenit chiar Marele Înțelept. 

Dar pe măsură ce i se îndeplinesc dorințele, el pierde amintirile din lumea reală, riscând să le piardă pe toate și să rămână prins în Fantazia, fără a mai găsi drumul înapoi, asemeni altor oameni prinși acolo, care se purtau ca nebunii.

Când a ajuns din întâmplare în Vechiul Oraș al Împăraților, a aflat ce i se va întâmpla dacă nu se astâmpără. 

Ultima dorință pe care o are Bastian este însă nu aceea de a fi iubit, ci cea de a iubi el însuși. Pentru a ajunge la iubire, trece prin alte încercări, până ajunge la apa vieții. Reușește ajutat de Atréiu și Fuhur să ajungă la  Apele Vieții să bea din ele. 

Ajungând la apa vieții, Bastian pierde toate darurile câștigate pe teritoriul Fantaziei, redevenind el însuși, așa cum fusese înainte: un băiețel scund, gras și timid.

 A ajuns acasă și i-a povestit totul tatălui său, iar acesta l-a crezut.

S-a dus apoi la anticariatul domnului Koreander să-i ceară scuze pentru că a furat cartea și apoi a pierdut-o. Cei doi au mai stat de vorbă, iar Bastian i-a povestit tot ce i s-a întâmplat. Domnul Koreander l-a crezut pentru că și el fusese o dată salvatorul Fantaziei și reușise să se întoarcă.

 Dar își recapătă amintirile, împreună cu bucuria de a trăi și de a fi el însuși. “Iar cel mai frumos lucru era că acum dorea să fie întocmai așa cum este. Dacă i s-ar fi dat prilejul să aleagă dintre toate posibilitățile, n-ar fi ales alta. Căci acum știa: în lume există mii și mii de forme de bucurie, dar în esență toate nu erau decât una singură, bucuria de a putea iubi.”

 Bastian a început să aibă curajul să-i înfrunte pe cei care îl luau în râs pentru că păstra în amintire toate aventurile trăite în Fantazia.        

Bastian și-a confruntat propriile temeri, și-a regăsit curajul și a înțeles că trebuie să accepte responsabilitatea pentru propriile acțiuni și să găsească echilibrul între realitate și imaginație.

 El învață că imaginația și credința pot avea un impact puternic asupra realității și că puterea de a crea și de a schimba lumi este în mâinile sale.