Copiii de făină de Anne Fine

 În clasa dlui. Cartright  ajung doar copiii cu probleme de comportament sau de învățare. 

Pentru Târgul de Științe al școlii, elevii din clasa a X-a C își aleg ca temă ,,Copiii de făină”, doar pentru gândul că vor face cu acei săculeți niște explozii formidabile la final de proiect. 

Cei 19 elevi din clasă primesc câte un săculeț cu făină și trebuie să aibă grijă de el timp de 21 de zile, să nu îl murdărească, să nu îl ude, să se însoțească de el pretutindeni, să nu piardă în greutate și să țină un Jurnal al copilului, cu un număr minim de 3 propoziții pe zi.

 Părinții și profesorii se asigură că sarcinile sunt îndeplinite. Elevii devin astfel ,,părinții ” copiilor de făină și realizează cât este de greu sa fii părinte și să fii responsabil. Surprinzător, toți băieții în afară de Waine au mare grijă de copii. 

Pe măsură ce trec zilele, Simon Martin se atașează de copila lui de făină cu ,,ochișorii  frumoși și rotunzi”. Pe măsură ce o îngrijește, el realizează cum trebuie să fie un părinte. Nu înțelege cum tatăl lui a putut să îi părăsească la 6 săptămâni de la nașterea sa. Ar fi vrut să aibă măcar o fotografie cu el. Gândul la tatăl lui începe să-l obsedeze. Mama îi povestește că a plecat foarte calm, chiar fredonând o melodie și că nimic nu suspecta plecarea lui. 

 Este foarte ocrotitor cu copila de făină, aceasta îi devine un prieten de nădejde căruia i se poate confesa pentru că nu vrea să îl schimbe, nu îi dă ordine mereu ca și mama lui. Devine  un partener de discuții care îi oferă prilejul de a se autoanaliza și de a-și analiza relațiile cu ceilalți. 

 Simon se schimbă, ajunge să își aprecieze profesorii pe care îi consideră niște îngeri și pe mama lui-o eroină- pentru că a reușit să îl crească singură și pentru că nu se dădea în lături de la nimic să îl susțină.

Profesorii sunt uimiți de schimbările vizibile ale copiilor, de ex. Sajid și-a dezvoltat înclinația către afaceri, având grijă de săculeți câteva ore pe zi în schimbul unor sume de bani.

 Pe parcurs mai mulți colegi vor să renunțe, dar Simon îi convinge să îi păstreze până în ziua târgului când urma  marea explozie, să se joace cu făina prin clasă.

Înainte cu 4 zile de expoziție, dl Cartright le adună săculeții, spre surprinderea lor. Acesta explodează în râs când află cum i-a păcălit Simon și  care era intenția băieților și pune săculeții într-un sac negru de gunoi. Când ajunge la Simon îl ceartă că era foarte murdar, cu lipici, salivă și caramele. Vrea să îi arunce si lui săculețul, dar Simon, într-un moment de neatenție a profesorului, îl fură și îl pune în pupitrul băncii. 

Dl Cartright  citește ultimele zile din jurnale și observă cât de mult s-a atașat Simon de copila sa. Îl lasă să și-o recupereze din sacul de gunoi. La plecarea profesorului, băieții i-au surprins copila în sertar și doreau să o batjocorească. Simon o apăra, dar profesorul, auzind gălăgie, s-a întors în clasă și l-a pedepsit. Simon realizează că ar fi bun de tată. 

În ziua târgului este pus să aranjeze pe masă săculeții. Pune copila lui în mijloc și ceilalți în jurul ei , scriind pe un bilet ,, Regina copiilor de făină și curtenii ei”. Apoi îi rearanjează câte doi scriind ,,Orgie”, apoi ca pe o echipă de fotbal și începe să îi împrăștie jucând cu ei fotbal. Profesorii îi dau mai multe zile de detenție.

 El realizează că un copil te obligă să te schimbi, se miră că tatăl său a rezistat chiar și atât, iar pe mamă o consideră ,,sfântă”

 Își dă seama că cei care contează pentru el cu adevărat sunt persoanele prezente, mama, bunica și Sue. Astfel se eliberează de trecut și de umbra tatălui său.

 Răstoarnă de bucurie toți sacii cu făină și simte o ușurare extraordinară, ca și cum ar fi fost eliberat pe neașteptate din închisoare”. Realizează că este prea tânăr pentru a deveni tată și că nu va repeta greșeala tatălui său. 

Sparge toți sacii cu făină pe coridor provocând ,,o furtună de zăpadă”, fără să-i fie frică de detenții, pentru că eliberarea pe care o simțea îl făcea fericit.