Tema valorificării tradițiilor

,,Amintiri din copilărie” de Ion Creangă

Ion Creangă amintește cu nostalgie în lucrarea sa memorialistică despre specificul satului natal Humulești, despre tradițiile lui.

 Când este nevoit să părăsească satul pentru a merge la școală la Socola cu vărul său Dumitru, autorul impresionează prin descrierea făcută locului, ca o argumentație împotriva plecării. Fiecare loc îi era drag și face deosebire între satul de munte și cel  de câmpie.: ,,Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp și pruncul dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești în toamna anului 1885.” 

Autorul ne transmite că era reținut de ,,Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”, de ,,zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind”. Îl rețineau ,,șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat” pentru că Humuleștiul avea o viață folclorică intensă. 

Imaginea memorabilă a rapsodului Mihai scripcariul care interpretează o doină de înstrăinare evidențiază și mai mult starea sufletească a celui ce se desparte de ,,leagănul„ copilăriei.

 ,,Miorița”

-baladă populară-

Un text care promovează tradiția și valorile arhaice este  balada populară ,,Miorița”.

Acest text aduce în vedere obiceiuri legate de înmormântare. La  moartea unui tânăr necăsătorit, românii organizează ritualul funerar sub forma unei nunți. Tânărul este îmbrăcat în hainele de mire pe care nu a avut ocazia să le îmbrace în timpul vieții.

 Miorița este o baladă populară românească care descrie povestea unui cioban care este ucis de alți doi ciobani pentru a-i fura oile ,, Mândre şi cornute”.

 Ciobănașul lasă un testament prin care îi cere mioriței năzdrăvane să le spună celor doi ciobani să îi ducă trupul la stână pentru a fi îngropat ,, Ca să mă îngroape /Aice, pe-aproape, /În strunga de oi,  /Să fiu tot cu voi; /În dosul stânii /Să-mi aud cânii”.

Dar măicuței sale cere să i se spună ,, că m-am însurat /Cu-o fată de crai, /Pe-o gură de rai.”, pentru a-i alina durerea. Bocetul mamei face parte și el din ritualul înmormântării românești.

Acest obicei este un simbol al morții si al renașterii si este considerat unul dintre cele mai importante obiceiuri tradiționale românești.