Sonetul CLXXXIII (Vasile Voiculescu)

Mereu cersim Vietii ani multi, asa-n nestire,

Ne razvratim, ne plangem de piericiunea noastra,

Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire,

Se vestejeste Timpu-n noi, ca floarea-n glastra;

Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni

Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;

Noi il primim cu gheata  si-l rasadim in cremeni,

Cand Dragostea-i unica vecie data noua.

Ci-n van acum te manii pe mine si m-arunci,

Minunile iubirii n-au stavile pe lume;

Ca Lazar la auzul duioaselor porunci;

Oricand si orideunde ma vei striga pe nume,

Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,

Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.

Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,

Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.

Ce-ar mai fi de spus?...