Oracolul de Mircea Cărtărescu

 Deși aparent simplu, textul este bogat în valori morale, estetice și existențiale. Ca teme, întâlnim copilăria, prietenia, prima iubire și misterul adolescenței.

    1. Valoarea copilăriei și a inocenței. Naratorul evocă cu nostalgie perioada copilăriei, transformând-o în simbol al purității. Copilăria, cu emoțiile și jocurile ei specifice, dar și cu descoperirea treptată a vieții, se încheie o dată cu apariția sentimentelor mature.

    2. Valoarea prieteniei și a iubirii. Relațiile dintre copii sunt pline de sinceritate și emoție. Iubirea adolescentină față de o fată care scrie într-un oracol  e o iubire pură, idealizată, exprimată timid prin jocuri sau simboluri.

    3. Valoarea sincerității și a cunoașterii de sine. Oracolul în care copiii răspund la întrebări despre viață, iubire și idealuri, este un pretext pentru introspecție. Personajele își exprimă gândurile și visele, ceea ce le ajută să se descopere. Este o încercare de a înțelege ce simt și cine sunt. 

    4. Valoarea memoriei și a trecerii timpului. Narațiunea e construită ca o amintire, o reîntoarcere în trecut. Autorul arată cât de importantă este păstrarea amintirilor, pentru că ele ne definesc și ne leagă de ceea ce am fost. Nostalgia devine o valoare estetică a textului.

Mesajul textului este că adevărata frumusețe a vieții stă în emoțiile sincere și în amintirile care ne formează ca oameni.