Propoziția subordonată completivă indirectă (C.I.)

 Complementul indirect (c.i.) e cam sărac 😄, răspunde la o singură întrebare: cui? 

(aveți alt articol despre el pe blog: 👉

Complementul indirect (cu model de analiză)

👀Prin expansiune, de la un complement indirect obținem o propoziție subordonată completivă directă (C.I), nu-i așa?

Haideți să facem expansiune!👇

ex. Mama spune copiilor seara povești.

Găsim c.i.: cui spune? 👉copiilor=c.i.

👉Copiem propoziția până la complement: Mama spune....

👉Ne introducem un element de subordonare: cui

👉Ne introducem un alt predicat să aibă sens în context, de ex. ascultă

Și atunci ne rezultă fraza:

💛💙Mama spune seara povești 1/ cui ascultă./2      P1-PP,  P2- C.I.

Știți că la orice propoziție subordonată este valabilă și contragerea, adică facem din propoziție subordonată  parte de propoziție corespunzătoare, în acest caz, un complement indirect.

ex. Biserica donează alimente 1/ cui are nevoie/2.

👉procedăm invers expansiunii, eliminăm elementul de subordonare și predicatul din subordonată.

👉copiem până la subordonată: Biserica donează alimente ...

👉încercăm să facem din subordonată de ex. un substantiv cu același înțeles: 

cui are nevoie- 👉nevoiașilor

Așadar:

👉Biserica donează alimente nevoiașilor.   cui donează? nevoiașilor = c. i.