Șoricelul zise vrabiei:
-Surioară, cât mi-ești de dragă! Ești tot atât de micuță ca mine și de aceeași culoare. De câte ori te văd coborând din pom după grăunțe, mi se pare că sunt eu, când mi-or crește aripioare.
-N-or să-ți crească aripi niciodată! îi răspunse vrabia cu dispreț. Eu nu sunt sora ta, și te rog să nu-mi mai spui așa. Se prea poate să fiu tot așa micuță ca micuță ca tine, să mănânc aceleași grăunțe si să am aceeași culoare, dar nu uita că eu zbor, câtă vreme tu ești un șoricel nevrednic. Pe noi nu ne leagă nimic, nu ne apropie măcar. Și n-o să fim alături niciodată!
Morala:👇
Am uitat să vă spun că această convorbire avea loc în stomacul unei pisici.
(Victor Eftimiu, Vrabia și șoricelul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu