Ai ales să pleci,
Să îmi rupi sufletul din nou,
Cu toate că ți-am dăruit
Tot ce aveam, ba chiar mai mult.
Nimic nu se schimbă
Când orgolii și inepții ne domină,
Când nu lăsăm să se vadă,
Lumina din noi.
Trist e în suflet și afară,
Toate pe lume mi-s o povară
Și nu înțeleg de ce...
De ce nu pot să strig lung ,,Iubeeesc``?
Euforia iubirii repede se risipește,
Pentru ca iubirea noastră a fost o flacără
Aruncată într- o căpiță de fân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu